Confruntare
| Comentarii |
|
confruntare - procedeu probatoriu complementar care poate fi folosit de către organul de urmărire penală sau de către instanţă în cazul în care se constată că există contraziceri între declaraţiile persoanelor ascultate în aceeaşi cauză. Potrivit art. 87 C. proc. pen., confruntarea se face între persoanele ale căror declaraţii se contrazic şi numai dacă aceasta este necesară pentru lămurirea cauzei, mai ales că se pot obţine şi noi date utile pentru soluţionarea cauzei penale. Persoanele confruntate nu mai sunt ascultate ca în procedura obişnuită, ci vor răspunde la întrebările adresate de către organul judiciar, fiind permis chiar ca persoanele confruntate să-şi pună reciproc întrebări, dar numai cu încuviinţarea organului judiciar.
confruntare, procedeu probatoriu complementar, care constă in reaudierea, în mod simultan, a persoanelor între ale căror declaraţii, date anterior in aceeaşi cauză penală, există contradicţii care trebuie să fie lămurite. C. poate avea loc între persoane care au mai fost ascultate in calitate de învinuit, inculpat, parte vătămată, parte civilă, parte responsabilă civilmente, martor, expert sau interpret. C. poate fi dispusă de organul judiciar in faţa căruia se găseşte procesul penal, cînd constată că există contraziceri între declaraţiile persoanelor ascultate în aceeaşi cauză şi dacă aceasta este necesară pentru lămurirea cauzei (art. 87, C.p.p.). C. se face prin ascultarea persoanelor confruntate cu privire la faptele şi împrejurările in privinţa cărora declaraţiile lor se contrazic. Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată poate incuviinţa ca persoanele confruntate să-şi pună reciproc intrebări. Declaraţiile date de persoanele confruntate se consemnează in proces-verbal (art. 88, C. p. p.).
