conlucrare - situaţia în care două sau mai multe persoane colaborează la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni. Există ~ materială (fizică), atunci când se are în vedere rezultatul social periculos ca fiind produsul comun al acţiunilor mai multor persoane şi ~psihică (morală), atunci când se are în vedere voinţa comună şi manifestarea de conştiinţă identică, prin care sunt legate acţiunile celor care cooperează la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni. Orice conlucrare presupune atât cooperare materială, cât şi cooperare psihică, v. şi particip aţie.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Conlucrare
