contract judiciar, convenţie a părţilor intervenită în cursul unui proces şi înaintea judecătorului. Părţile pot să încheie un c.j. în legătură cu drepturile de care pot să dispună, iar acordul de voinţă al părţilor trebuie să fie constatat de judecătorul competent să soluţioneze litigiul pe fond. Există trei categorii de c.j.: 1) c.j. legale: contractele pentru care intervenţia judecătorului şi a formelor judiciare sunt necesare pentru chiar existenţa lor; are un astfel de caracter divorţul prin acordul soţilor, elementul convenţional fiind reprezentat de acordul soţilor de a divorţa, iar elementul judiciar de consfinţirea convenţiei de către judecător, care, la termenul de judecată, va verifica dacă soţii stăruie în desfacerea căsătoriei pe baza acordului lor şi, în caz afirmativ, va trece la judecarea cererii, fără a administra probe cu privire la motivele de divorţ; 2) c.j. de executare: acte săvârşite în faza executării silite cu concursul instanţelor sau auxiliarilor justiţiei şi care produc efectele unui contract; au această natură: a) adresa de înfiinţare a popririi şi hotărârea de validare a popririi; în temeiul acestor acte terţul poprit trebuie să plătească direct creditorului, deşi până în acel moment intre creditor şi terţul poprit nu exista niciun raport juridic; b) actul de adjudecare; asemenea unui contract de vânzare-cumpărare, prin acest act, întocmit de executorul judecătoresc, se transferă dreptul de proprietate asupra imobilului urmărit, de la debitor la adjudecatar; 3) c.j. propriu-zise: acorduri de voinţă ce intervin în cursul unui proces; pot avea în vedere formele judecăţii (prorogarea voluntară de competenţă; coparticiparea procesuală activă; renunţarea în termen la invocarea unor neregularităţi procedurale; formularea unei cereri de intervenţie principală direct în apel; judecarea cererii reconvenţionale sau a cererii de introducere în proces a altor persoane, împreună cu cererea principală, deşi au fost făcute peste termen; alegerea procedurii de administrare a probelor de către avocaţi) sau fondul litigiului (renunţarea la judecată după ce s-a intrat în dezbaterea fondului; hotărârea de expedient; împărţeala bunurilor prin bună învoială; soluţionarea litigiului comercial prin înţelegerea părţilor, constatată printr-o hotărâre irevocabilă şi executorie). C.j. produc efecte numai între părţile care le-au încheiat.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Contract judiciar
