contrarietate de hotărâri, situaţie juridică rezultată din judecarea unei cauze de două sau mai multe ori - de aceeaşi instanţă sau de instanţe diferite - propunându-se de fiecare dată o altă soluţie. Existenţa unor hotărâri contradictorii, pronunţate în aceeaşi cauză civilă, reprezintă o situaţie care dăunează procesului de administrare a justiţiei. Legislaţia noastră procesuală cunoaşte însă şi anumite mijloace procedurale destinate a preîntâmpina posibilitatea pronunţării unor hotărâri contradictorii (de exemplu, excepţia de litispendenţă sau excepţia puterii lucrului judecat); cu toate acestea, se poate întâmpla ca două sau mai multe instanţe să pronunţe hotărâri diferite în aceeaşi cauză civilă. Pentru înlăturarea acestei situaţii, partea interesată poate exercita calea extraordinară de atac a revizuirii. Promovarea revizuirii pentru contrarietate de hotărâri implică în mod cumulativ întrunirea următoarelor cerinţe: a) existenţa a două sau mai multe hotărâri definitive; b) hotărârile să fie pronunţate în aceeaşi pricină civilă, ceea ce implică tripla identitate de părţi, obiect şi cauză; c) în faţa celei din urmă instanţe să nu se fi ridicat excepţia puterii lucrului judecat (sau dacă s-a invocat, instanţa să fi omis rezolvarea ei). în ipoteza admiterii cererii de revizuire se va proceda la anularea ultimei hotărâri, întrucât aceasta a fost pronunţată cu încălcarea principiului autorităţii lucrului judecat [v. şi motivele de revizuire],
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Contrarietate de hotărâri
