Creanţă exigibilă
| Comentarii |
|
creanţă exigibilă, creanţa a cărei scadenţă s-a împlinit, expirând termenul la care debitorul trebuia să facă plata către creditor.
creanţă exigibilă, sintagmă ce desemnează creanţa cu scadenţa împlinită, deci a cărei executare, la nevoie chiar silită, poate fi cerută de către creditor. Exigibilitatea creanţei diferă, după cum aceasta este pură şi simplă sau afectată de modalităţi. Astfel, în cazul obligaţiilor pure şi simple, creanţa devine exigibilă chiar din momentul naşterii raportului juridic obligaţional; în cazul obligaţiilor afectate de un termen suspensiv, creanţa devine exigibilă numai din momentul împlinirii acelui termen. Instanţa judecătorească poate suspenda exigibilitatea unei creanţe, acordând termen de graţie debitorului. Caracterul exigibil al unei creanţe încetează prin plata liberatorie a acesteia, precum şi prin efectul prescripţiei extinctive [v. şi creanţa].
CREANŢĂ EXIGIBILĂ, creanţă a cărei scadenţă fiind îndeplinită, creditorul poate cere plata acesteia chiar pe calea urmăririi silite. Exigibilitatea creanţei prezintă aspecte specifice după cum obligaţia corelativă este pură şi simplă sau afectată de modalităţi.
