criterii de apreciere a declaraţiilor, norme de apreciere a declaraţiilor martorilor, ca parte a unui proces conştient ce foloseşte metodele generale ale gîndirii logice: analiza, sinteza, inducţia, deducţia etc. Specificul acestor metode în procesul judiciar constă în : 1. studierea şi compararea faptelor şi 2. studierea şi compararea izvoarelor. Elementele de fapt şi izvoarele din care sînt deduse nu pot fi rupte unele de altele. La rîndul ei compararea elementelor de fapt se poate referi la: a) compararea elementelor conţinute în însăşi declaraţia persoanei ascultate şi b) compararea elementelor cuprinse în declaraţia persoanei ascultate cu elemente conţinute de alte probe. Compararea se face pe două trepte: pe prima treaptă se urmăresc asemănările şi deosebirile iar pe a doua treaptă se determină şi lămuresc cauzele acestora, care pot avea la origine înţelegerea dintre persoana inculpată şi persoanele interesate, influenţarea persoanei ascultate, redarea obiectivă şi completă a faptului perceput, declaraţii mincinoase, particularităţile individuale ale persoanei ascultate ş.a.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Criterii de apreciere a declaraţiilor
