continuitate liniară, procedeu care permite identificarea unui obiect prin compararea urmelor ridicate de la faţa locului cu urmele create experimental de obiectul de identificat. Urmele liniare (striaţiile) sînt de regulă microscopice şi pot fi lăsate de lama toporului, a unui cuţit, de un burghiu, de ţeava armei pe glonţ, de lama unui cleşte etc. Compararea constă în aşezarea celor două urme-striaţii una în continuarea celeilalte pentru a se verifica dacă există acelaşi număr de linii, aceeaşi lăţime şi aceleaşi plasamente.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Continuitate liniară
