contactul psihologic, una dintre metodele psihologice ale tacticii criminalistice a ascultării. Succesul ascultării depinde în mare măsură de modul în care organul judiciar reuşeşte să-şi apropie persoana ascultată. Greutatea constă în aceea că fiecare persoană în parte constituie o entitate psihologică faţă de care organul judiciar trebuie să găsească „modul individual" de a aborda, precum şi limbajul comun cu ajutorul căruia să obţină cele mai complete şi veridice declaraţii necesare justei soluţionări a cauzei. Pentru aceasta este necesară crearea unei anumite ambianţe care ţine atît de amenajarea cabinetului în care se realizează ascultarea, cît mai ales de comportarea organului judiciar. Stabilirea contactului psihologic poate fi considerat ca preludiul „luptei" care se va da între organul judiciar şi persoana ascultată, care, deseori au interese opuse. C.p. bine stabilit presupune: a) absenţa unei figuri arogante, superioare, ironice sau invective; b) afirmarea unui comportament la care obligă funcţia organului judiciar; c) eliminarea înfumurării şi fanfaronadei; d) nu trebuie să se ceară în mod insistent să se facă declaraţii; e) organul judiciar trebuie să fie stăpîn pe el, calm, serios, ponderat şi obiectiv; f) persoana care face ascultarea trebuie să domine situaţia supraveghind strict ezitările, reflexele, reacţiile ; g) să nu facă promisiuni pe care nu poate să le respecte; h) să fie evitaţi termenii care ar putea inhiba persoana ascultată şi i) atmosfera propice ascultării să fie menţinută tot timpul. Ascultarea trebuie făcută cu totală bună credinţă, loa-ial. între organul judiciar şi persoana ascultată să existe acea stare de sintonie, acel flux nevăzut care să poarte într-o parte şi cealaltă cele mai complete şi obiective date.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Contactul psihologic
