Curtea Constituţională, instanţă superioară şi autonomă, care reprezintă unica autoritate de jurisdicţie constituţională din România. C.C. este alcătuită dintr-un număr de nouă judecători, trei desemnaţi de Preşedintele României, trei de Senat şi trei de Camera Deputaţilor. Mandatul judecătorilor C.C. este de 9 ani; el nu poate fi prelungit sau înnoit. Preşedintele C.C. se alege, prin vot secret, de către judecătorii acestei instanţe pentru o perioadă de trei ani. C.C. se înnoieşte cu o treime din judecătorii ei, din trei în trei ani, potrivit dispoziţiilor legii de organizare a acestei instanţe. Calitatea de judecător al C.C. poate fi dobândită numai de persoanele care au o pregătire juridică superioară, înaltă competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior. Judecătorii C.C. sunt independenţi în exercitarea mandatului şi inamovibili pe toată durata acestuia; funcţia de judecător este declarată, de lege, incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul juridic superior. C.C. are următoarele atribuţii importante: a) se pronunţă asupra constituţionalităţii legilor, înainte de promulgarea acestora, la sesizarea preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a Guvernului, a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a Avocatului Poporului, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori, precum şi, din oficiu, asupra iniţiativelor de revizuire a Constituţiei; b) se pronunţă asupra constituţionalităţii tratatelor sau a altor acorduri internaţionale, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 25 de senatori; c) se pronunţă asupra constituţionalităţii regulamentelor Parlamentului, la sesizarea unuia dintre preşedinţii celor două Camere, a unui grup parlamentar sau a unui număr de cel puţin 50 de deputaţi sau de cel puţin 24 de senatori; d) hotărăşte asupra excepţiilor de neconstitu-ţionalitate privind legile şi ordonanţele, ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial; excepţia de neconstituţiona-litate poate fi ridicată şi direct de Avocatul Poporului; e) soluţionează conflictele juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice, la cererea preşedintelui României, a unuia dintre preşedinţii celor două camere, a primului-ministru sau a preşedintelui Consiliului Superior al Magistraturii; 0 veghează la respectarea procedurii pentru alegerea Preşedintelui României şi confirmă rezultatele sufragiului; g) constată existenţa împrejurărilor care justifică interimatul în exercitarea funcţiei de Preşedinte al României şi comunică cele constatate Parlamentului şi Guvernului; h) dă aviz consultativ pentru propunerea de suspendare din funcţie a Preşedintelui României; i) veghează la respectarea procedurii pentru organizarea şi desfăşurarea referendumului şi confirmă rezultatele acestuia; j) verifică îndeplinirea condiţiilor pentru exercitarea iniţiativei legislative de către cetăţeni; k) hotărăşte asupra contestaţiilor care au ca obiect constituţionalitatea unui partid politic; îndeplineşte şi alte atribuţii prevăzute de legea organică a Curţii [v. şi excepţie de neconstitu-ţionalitate].
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Curtea Constituţională
