dare de dată certă înscrisurilor, act procedural întocmit de notarul public prin care se conferă oficial dată certă unui înscris sub semnătură privată. înscrisul căruia urmează să i se dea dată certă se întocmeşte în numărul de exemplare dorit de parte şi se prezintă notarului public, care întocmeşte o încheiere în care consemnează îndeplinirea condiţiilor cerute de lege pentru darea de dată certă: coordonatele temporale (data şi ora) şi starea în care se află înscrisul [v. şi legalizarea semnăturilor, a sigiliilor şi a specimenului de semnăturii.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Dare de dată certă înscrisurilor
