daune cominatorii, denumire generică dată sumelor de bani pe care debitorul unei obligaţii de a face sau de a nu face este obligat prin hotărâre judecătorească a le plăti creditorului său, pentru fiecare zi de întârziere, până la data executării în natură a prestaţiei pe care o datorează. Ca natură juridică, d.c. nu constituie un mijloc de reparare a unui prejudiciu, ele nu sunt despăgubiri, ci se analizează ca fiind un mijloc de constrângere a debitorului la executarea în natură a obligaţiei sale. De aceea, acordarea lor nu este dependentă de existenţa unui prejudiciu. încasarea lor de către creditor nu se face cu titlu definitiv, ci numai cu titlu provizoriu, acesta fiind obligat să le restituie debitorului de îndată ce dreptul său de creanţă a fost onorat, întrucât, în caz contrar, ar realiza o îmbogăţire fără justă cauză. Totuşi, în cazul în care prin întârzierea de către debitor a executării prestaţiei sale, creditorul a suferit un prejudiciu, acesta este îndreptăţit să reţină din valoarea d.c. supuse restituirii suma echivalentă valoric respectivului prejudiciu. Aşa fiind, eficienţa d.c., ca mijloc de constrângere a debitorului la executarea în natură a prestaţiei la care s-a îndatorat, este redusă şi de aceea doctrina juridică a recomandat abandonarea acestei sancţiuni şi înlocuirea ei cu un sistem de amenzi civile pe care debitorul să fie obligat a le plăti cu titlu definitiv la bugetul statului. Acest sistem de amenzi civile a fost reglementat prin art. 5803 C. proc. civ., aplicabil în cazul constrângerii debitorului la îndeplinirea obligaţiilor de a face intuitu personae, legea interzicând acordarea d.c. în cazul neexecutării acestor obligaţii.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Daune cominatorii
