disponibilitatea denumirii firmei, aptitudinea unei denumiri de a fi apropriată ca şi nume comercial. Pentru a putea fi înregistrat ca şi denumire, un nume comercial trebuie să fie disponibil, adică să nu fi fost anterior apropriat de o persoană, să nu aducă atingere unui drept anterior protejat. înregistrarea unui nume comercial ca denumire (firmă) este precedată de o verificare a anteriorităţilor. Indisponibilitatea unei denumiri, în general, se poate datora: aproprierii anterioare a denumirii de către un alt comerciant; aproprierii anterioare ca marcă, indicaţie geografică, ca desen sau model industrial; protecţiei ca drept de autor. Aproprierea anterioară a denumirii de către un alt comerciant se verifică de către O.R.C. în cazul în care se constată lipsa unei asemenea aproprieri anterioare, O.R.C. eliberează o dovadă privind d.d., din care rezultă că denumirea unei societăţi comerciale care se doreşte a fi înfiinţată este disponibilă, putând fi înregistrată ca atare. în lipsa dovezii eliberate de O.R.C. privind disponibilitatea firmei, actul constitutiv nu va fi autentificat de către notarul public (în cazurile în care legea impune întocmirea acestuia în formă autentică) sau (în cazurile în care forma autentică nu este obligatorie) nu i se va da dată certă (art. 17 Legea 31/1990). V. denumirea (firma) societăţii comerciale.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Disponibilitatea denumirii firmei
