Durata asigurării
| Comentarii |
|
durata asigurării, intervalul de timp pentru care se încheie contractul de asigurare, cuprins între momentul semnării contractului şi cel al încetării acestuia, perioadă stabilită de regulă, de comun acord între părţile contractante, în funcţie de interesele părţilor, forma asigurării şi de riscurile asigurate. în asigurările de răspundere civilă, d.a. este echivalentă cu durata exercitării unei activităţi apte să producă prejudicii terţelor persoane. în asigurările de răspundere profesională, de regulă, asigurarea durează până la încetarea perioadei de exercitare a profesiei. Noţiunea de d.a. nu trebuie confundată cu perioada asigurată. D.a. coincide cu durata contractului de asigurare încheiat, fiind cuprinsă între momentul semnării contractului şi cel al încetării acestuia prin modalităţile specifice prevăzute de lege. Perioada asigurată reprezintă intervalul de timp în care contractul de asigurare îşi produce toate efectele sale caracteristice, respectiv intervalul de timp dintre momentul începerii şi cel al încetării răspunderii asigurătorului. V. asigurare; perioada asigurată.
durata asigurării (contractului de asigurare) - perioada asigurată, reglementările din domeniul asigurărilor nu cuprind dispoziţii referitoare la durata asigurării, de unde consecinţa că părţile contractante sunt libere să stabilească intervalul de timp supus raporturilor de asigurare. Durata asigurării se va stabili în raport de interesele părţilor, forma asigurărilor şi de riscurile asigurate. în asigurările de răspundere civilă, durata asigurării este echivalentă cu durata exercitării unei activităţi aptă să producă prejudicii terţelor persoane. De regulă, în asigurările de răspundere profesională, asigurarea durează până la încetarea perioadei de exercitare a profesiei. De cele mai multe ori asigurările se încheie pe o perioadă determinată de timp, fiind inexistente asigurările fără termen, veşnice. Durata asigurării este consemnată în contractul de asigurare. în rubrica rezervată duratei de valabilitate a contractului.
în materia dreptului asigurărilor se subliniază, pe bună dreptate, că durata asigurării, sau durata contractului de asigurare, nu este identică cu perioada de asigurare sau perioada asigurată.
Durata asigurării coincide cu durata contractului de asigurare ce o conţine, fiind cuprinsă între momentul semnării contractului şi cel al încetării acestuia prin modalităţile specifice prevăzute de lege. în schimb, perioada asigurată reprezintă intervalul de timp în care contractul de asigurare îşi produce toate efectele sale caracteristice, cel mai important fiind acela al obligaţiei asigurătorului la plata despăgubirilor. Este posibil să existe încheiat contract de asigurare, să fie plătită şi prima de asigurare, eventual chiar în întregime, deci să fie executate toate obligaţiile asiguratului, şi cu toate acestea să nu fi început perioada asigurată. Mai exact, este posibil ca părţile să fi încheiat contractul de asigurare, dar asigurătorul să nu răspundă deoarece nu a început perioada de asigurare.
Bunăoară, dacă avem în vedere asigurarea obligatorie de răspundere civilă a deţinătorilor de vehicule, această asigurare trebuie încheiată până la 31 decembrie a fiecărui an, deoarece, fiind anuală, circularea fără această formă de asigurare constituie contravenţie. Prin urmare, deţinătorul vehiculului care intenţionează să circule începând cu data de I ianuarie trebuie să aibă încheiată asigurarea de răspundere civilă obligatorie, altfel va suporta rigorile legii contravenţionale'. Pentru a se realiza acest lucru, asigurarea se încheie cu câteva zile înainte. De fapt, realitatea demonstrează că se încheie contracte de asigurare de răspundere civilă auto începând cu declanşarea campaniei R.C.A., operaţiune care devine practicabilă, de regulă, după data de 15 ale lunii decembrie a anului în curs. Deci, în astfel de situaţii există contract de asigurare, eventual s-a plătit şi întreaga primă de asigurare şi cu toate acestea nu a început perioada de asigurare. Un alt exemplu poate fi cel al asigurărilor conţinutului transportului (cargo), care se încheie de regulă înaintea sau cel mai târziu în timpul încărcării mijlocului de transport, dar intră în vigoare de la data deplasării acestuia spre destinaţie. Principala consecinţă a unor astfel de situaţii este că dacă se produce riscul asigurat, nefiind începută perioada de asigurare, asigurătorul nu răspunde.
O situaţie asemănătoare este şi în cazul în care prima de asigurare se plăteşte în rate şi contractul cuprinde o clauză cu termen de păsuire. O să explicăm mai jos semnificaţia termenului de păsuire, aici reţinem că reprezintă intervalul de timp după scadenţa primei de asigurare în care asigurătorul primeşte sumele datorate cu titlu de prime, evitându-se rezilierea contractului. Am arătat că, potrivit legii, neplata primei de asigurare are drept consecinţă rezilierea contractului de asigurare. De asemenea, am făcut precizarea că prima de asigurare poate fi achitată integral în momentul încheierii contractului sau poate fi fracţionată în mai multe tranşe. Pentru cazul în care se stabileşte plata în rate a primei de asigurare, practic fiecare rată se înfăţişează ca o scadenţă de sine stătătoare, deoarece neplata uneia din ele atrage sancţiunea rezilierii contractului. Legea îngăduie părţilor contractante
inserarea unei clauze care să dea dreptul asiguratului să plătească prima şi după împlinirea scadenţei, într-un anume termen, de regulă până la 30 de zile. Un astfel de termen poartă denumirea în limbajul asigurărilor de termen de păsuire.
Existenţa unei astfel de clauze are efecte diferite pentru contractul de asigurare. Astfel dacă se stipulează că asigurătorul primeşte sumele datorate cu titlu de prime şi după împlinirea scadenţei, adică în termenul de păsuire, fără alte menţiuni, producerea cazului asigurat înăuntrul termenului de păsuire obligă asigurătorul la despăgubiri. Dar în contract se poate stipula că neachitarea primelor în termen atrage suspendarea contractului de asigurare, ceea ce înseamnă că producerea riscului asigurat în termenul de păsuire nu obligă asigurătorul la acordarea despăgubirilor, pentru că prin ipoteză efectele contractului, inclusiv obligaţiile asigurătorului, sunt suspendate. Deci şi în această situaţie există contract de asigurare, pentru că în exemplul nostru el este doar suspendat, nu desfiinţat, dar asiguratul nu este în perioada de asigurare, câtă vreme asigurătorul nu poate fi obligat la plata despăgubirilor.
lată de ce în practica asigurărilor se face distincţie între durata asigurării sau a contractului de asigurare şi perioada asigurată. Doar în perioada asigurată contractul îşi produce toate efectele sale, inclusiv răspunderea asigurătorului ca urmare a producerii cazului asigurat.
