Ţeava armei
| Comentarii |
|
ţeava armei, partea principală a armei de care depind calităţile balistice ale acesteia. La armele de tip militar, ţeava se compune din camera cartuşului (detunător) şi partea ghintuită, unite între ele prin conul de racordare. La armele de vînătoare cu ţeava lisă, se distinge o primă parte a acesteia de formă tronconică şi o a doua parte cilindrică. Unele ţevi sînt ştrangulate la gură (construcţie Slioke) pentru obţinerea unui efect de grupare mai pronunţată a alicelor.
țeava armei este un tub de otel străbătut de un canal, între cele două extremități ale acesteia, gura țevii și culasă. Interiorul canalului țevii se împarte în trei zone principale: camera cartușului (camera de detonare), în care se introduce cartușul înainte de tragere; conul de forțare (de racordare), care unește camera cartușului cu partea ghintuită a țevii și servește la angajarea progresivă a proiectilului în ghinturi, și partea ghintuită a țevii, care asigură imprimarea mișcării de rotație a proiectilului, necesară păstrării stabilității direcției acestuia în timpul zborului.
Țevile armelor se diferențiază după calibru, după numărul, sensul de rotație al ghinturilor, lățimea și pasul acestora Canalul țevii poate fi ghintuit (toate armele moderne portative, militare și sportive au țeava ghintuită) ori lisă (armele de vânătoare destinate în special pentru împușcarea cu alice).
Ghinturile au configurația unor canale dispuse în spirală de-a lungul canalului țevii, pe suprafața interioară a acesteia. La majoritatea sistemelor de arme ele sunt dextrogire (răsucite spre dreapta), iar la unele sinistrogire (răsucite spre stânga). Spațiile dintre ghinturi se numesc câmpurile ghinturilor, față inferioară se numește fundul ghintului, pereții laterali se numesc limitele sau flancurile ghintului. Ghinturile imprimă proiectilului în timpul împușcăturii o rotație puternică în jurul axului (elicoidală), în urma căreia acesta capătă inerție în zbor, fiindu-i astfel mai ușor să învingă rezistența aerului. Flancul ghintului care suportă frecarea cea mai puternică a proiectilului și-i imprimă acestuia mișcarea giratorie se numește „flancul de atac”, iar flancul opus se numește flancul liber.
Diametrul canalului țevii se numește „calibru". La o armă cu ghinturi, calibrul se măsoară între câmpurile ghinturilor opuse și se indică în milimetri. Calibrul, numărul ghinturilor, lățimea și înclinarea acestora se deosebesc la diferitele sisteme de armă și constituie, alături de direcția ghinturilor, caracteristicile principale ale sistemului armei cu ghinturi.
La armele de foc cu țeava lisă, deosebim următoarele forme: cilindrică, conică și șoc. Țeava șoc are o formă cilindrică până aproape de gura țevii (5 cm), apoi urmează o formă conică până la 15 mm de gură, apoi din nou cilindrică în diametru, însă cu diametru mai mic. Acest sistem mărește bătaia snopului de alice, mărindu-i concentrarea.
