Trimitere în judecată
| Comentarii |
|
trimitere în judecată, activitatea procesuală ce se desfăşoară de procuror după primirea dosarului de la organul de cercetare care şi-a încheiat activitatea şi a întocmit referatul de terminare a urmăririi penale. Procurorul are obligaţia ca în termen de cel mult 15 zile de la primirea dosarului, să verifice în întregime lucrările de urmărire penală şi să se pronunţe asupra lor. Aceste operaţii implică, în prealabil, verificarea regulatei sale sesizări, implicit a competenţei sale de a decide asupra cauzei. Verificarea lucrărilor de urmărire presupune examinarea modului în care au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului şi a împrejurării dacă urmărirea penală este completă, respectiv s-au efectuat în formele cerute toate activităţile prevăzute de lege (de ex., dacă a fost prezentat materialul de urmărire penală; dacă au fost strînse probele necesare, dacă acestea au fost legal administrate, dacă măsurile preventive, de siguranţă ori asigurătorii au fost luate şi în termenele pe care le prevede legea). Cauzele în care inculpaţii sînt arestaţi se rezolvă de urgenţă şi cu precădere. Procurorul, constatînd că au fost respectate dispoziţiile care garantează aflarea adevărului, că urmărirea penală este completă, existînd probele necesare şi legal administrate, poate recurge la una din următoarele soluţii: dă rechizitoriu prin care dispune t. în j.; dă ordonanţă prin care, după caz şi în raport cu prevederile legii, clasează, scoate de sub urmărire sau încetează urmărirea penală. Procurorul dispune prin ordonanţă suspendarea urmăririi penale cînd constată că inculpatul suferă de o boală grea care îl împiedică să ia parte la procesul penal. În toate situaţiile menţionate, procurorul se pronunţă, după caz, asupra menţinerii sau revocării măsurilor preventive, de siguranţă ori asigurătorii (art. 261 — 262 şi 267, C.p.p).
trimiterea în judecată, singurul organ competent să dispună trimiterea în judecată este procurorul. în cadrul acestei etape a fazei de urmărire penală, se pot desfăşura următoarele activităţi: verificarea lucrărilor urmăririi penale; rezolvarea cauzei, constând în trimiterea în judecată, netrimiterea în judecată, suspendarea urmăririi penale, restituirea sau trimiterea cauzei în vederea completării ori refacerii urmăririi penale sau trimiterea cauzei la organul competent să efectueze urmărirea penală.
Referatul de terminare a urmăririi penale împreună cu dosarul cauzei sunt înaintate la procuror în vederea verificării lucrărilor urmăririi penale. Cu privire la termenul de verificare, procurorul are obligaţia să procedeze în termen de 15 zile de la primire sau de urgenţă şi cu precădere, în cauzele în care sunt arestaţi.
în cadrul acestei etape se vor constata următoarele aspecte: dacă urmărirea penală a fost efectuată de organul competent (în caz contrar, procurorul va trimite dosarul organului competent să efectueze urmărirea penală), dacă urmărirea penală a fost efectuată cu respectarea dispoziţiilor legale privind aflarea adevărului, dacă urmărirea penală este completă (în caz contrar, procurorul va dispune restituirea cauzei sau trimiterea ei la alt organ de urmărire penală), dacă probele necesare în cauză au fost legal administrate, dacă urmărirea penală a fost efectuată cu respectarea garanţiilor dreptului la apărare.
Procurorul dispune trimiterea în judecată dacă constată îndeplinirea următoarelor condiţii, în mod cumulativ:
a) au fost respectate dispoziţiile legale care garantează aflarea adevărului;
b) urmărirea este completă, probele fiind suficiente şi legal administrate;
c) există o faptă prevăzută de legea penală;
d) fapta a fost săvârşită de învinuit sau de inculpat;
e) învinuitul sau inculpatul răspunde penal.
Trimiterea în judecată se poate dispune sub două modalităţi.
în ipoteza în care acţiunea penală nu a fost pusă în mişcare în cursul urmăririi penale, procurorul emite rechizitoriu, prin care va dispune punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată. în această situaţie, rechizitoriul are o dublă funcţionalitate, fiind atât act de inculpare, cât şi act de sesizare a instanţei de judecată.
în ipoteza în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare'in cursul urmăririi penale, procurorul emite rechizitoriu, prin care va dispune trimiterea în judecată. în această situaţie, rechizitoriul are o singură funcţie, şi anume sesizarea instanţei de judecată.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Trimitere în judecată
