Efectele contractului de cont curent
| Comentarii |
|
efectele contractului de cont curent, 1. Efectele principale: Transmiterea proprietăţii, Novaţia, Indivizibilitatea, Compensaţia 2. Efectele secundare: Dreptul la dobânzi, Dreptul la comisioane şi la alte cheltuieli
Contractul de cont curent produce anumite efecte principale şi unele efecte secundare pe care le vom evoca succint în cele de mai jos.
1. Efectele principale
Ca efecte principale ale contractului de cont curent sunt considerate următoarele: transferul dreptului de proprietate, novaţia, indivizibilitatea şi compensaţia.
1.1. Transmiterea proprietăţii
Potrivit dispoziţiilor art. 2.173 Noul cod civil prin contractul de cont curent, proprietatea remiterilor se transferă primitorului, prin înregistrarea acestora în cont. Aşadar, contractul de cont curent este translativ de proprietate în sensul că, astfel cum prevede norma legală mai sus reprodusă, prin înregistrarea operaţiunii în cont se realizează şi transferul dreptului de proprietate asupra bunurilor livrate.
Aşa cum am făcut precizarea, o caracteristică a operaţiunilor din activitatea întreprinderilor comerciale este aceea că, de cele mai multe ori, plata se face prin diferite instrumente bancare şi la un termen ulterior predării bunurilor. Pornind de la aceste realităţi practice, Codul civil consacră regimul juridic al titlurilor de credit, precum şi al cesiunilor de creanţe. Astfel, potrivit art. 2.177 Noul Cod Civil, înscrierea în cont a unui titlu de credit este prezumată făcută sub rezerva încasării, dacă nu se prevede expres contrariul.
în ceea ce priveşte cesiunea de creanţă, legea prevede că înscrierea este făcută pe riscul cesionarului, dacă din voinţa părţilor nu rezultă altfel sau dacă nu este făcută cu rezerva expresă privind încasarea acesteia. Dacă creanţa nu a fost plătită, curentistul cesionar poate fie să restituie creanţa cedentului, stornând partida din cont, fie să îşi valorifice drepturile împotriva debitorului. Curentistul cedent poate storna creanţa în tot sau în parte, chiar şi după executarea infructuoasă a debitorului, în proporţia creanţei rămase neacoperită prin executare (art. 2.178 Noul Cod Civil). în toate cazurile, înscrierea unei creanţe în cont curent nu împiedică exerciţiul acţiunilor şi excepţiilor referitoare la validitatea actelor sau operaţiunilor care au dat loc remiterilor.
Dacă un act sau o operaţiune este nulă, anulată, reziliată sau rezolvită, înscrierea remiterilor efectuate în temeiul acestora este stornată (art. 2.175 Noul Cod Civil).
1.2. Novaţia
Potrivit prevederilor art. 2.173 Noul Cod Civil obligaţiile născute din remiterile anterioare se novează şi creanţele reciproce se compensează până la concurenţa debitului şi creditului, sub rezerva plăţii soldului creditor. Novaţia constă în stingerea obligaţiei de plată din raporturile juridice principale şi înlocuirea ei cu o nouă obligaţie al cărei temei îl constituie contractul de cont curent. De exemplu, în baza contractului de furnizare reciprocă, preţul bunurilor livrate sau al serviciilor prestate se stinge şi se înlocuieşte cu o obligaţie nouă care este trecută în contractul de cont curent sub formă de debit şi de credit.
Cu toate acestea, potrivit legii, dobânzile curg pentru fiecare sumă de la data înscrierii în cont până la încheierea contului şi se socotesc pe zile, dacă părţile nu convin altfel (art. 2.173 Noul Cod Civil).
1.3. Indivizibilitatea
Sumele înscrise în cont pe măsura efectuării prestaţiilor reciproce îşi pierd individualitatea, în sensul că se contopesc într-un tot indivizibil şi până la data încheierii contului, între curentişti nu există nici creanţe, nici datorii'. Indivizibilitatea,
ca efect al contului curent, nu este reglementată în mod expres de Codul civil, dar aceasta se deduce cu uşurinţă din chiar definiţia dată de legiuitor contractului de cont curent. Astfel, art. 2.171 Noul Cod Civil prevede că, în temeiul contractului de cont curent, părţile se obligă să înscrie într-un cont creanţele, considerându-le neexigibile şi indisponibile până la închiderea contului.
1.4. Compensaţia
Contractul de cont curent realizează şi o compensaţie a creanţelor izvorâte din raporturile juridice principale în temeiul cărora s-au făcut remiterile reciproce. Efectul compensării este legiferat de art. 2.173 Noul Cod Civil, care stipulează că creanţele reciproce se compensează până la concurenţa debitului şi creditului, sub rezerva plăţii soldului creditor.
2. Efectele secundare
Contractul de cont curent dă naştere şi la anumite efecte secundare, precum dreptul la dobânzi şi dreptul la comisioane şi alte cheltuieli.
2.1. Dreptul la dobânzi
în temeiul contractului de cont curent, de la data înregistrării, fiecare sumă înscrisă în cont este producătoare de dobânzi. Astfel, potrivit prevederilor art. 2.173 teza finală Noul Cod Civil dobânzile curg pentru fiecare sumă de la data înscrierii în cont până la încheierea contului şi se socotesc pe zile, dacă părţile nu convin altfel. De asemenea, art. 2.179 alin. 2 Noul Cod Civil dispune că soldul creditor constituie o creanţă lichidă şi exigibilă la care se va calcula dobânda convenţională de la data încheierii contului, dacă nu este trecută într-un cont nou. Dacă soldul nu este trecut într-un cont nou, se va calcula, în lipsă de stipulaţie contrară, dobânda legală, de la data încheierii contului.
2.2. Dreptul la comisioane şi la alte cheltuieli
Este posibil ca părţile să facă anumite cheltuieli sau să plătească diferite comisioane bancare sau de altă natură care dau dreptul celui ce le-a avansat să le recupereze. în acest sens, art. 2.174 Noul Cod Civil prevede că drepturile la plata comisioanelor şi la restituirea cheltuielilor pentru operaţiunile înscrise în cont sunt la rândul lor incluse în cont, dacă nu se prevede expres contrariul. Legea nu prevede, dar din moment ce astfel de sume sunt înscrise în cont înseamnă că au natura juridică a creanţelor supuse acestui regim, astfel încât ele vor produce dobânzi de la data înscrierii lor în contul curent.
