Încheierea și încetarea contractlui de cont curent
| Comentarii |
|
încheierea și încetarea contractlui de cont curent,
1. Încheierea contului curent
Potrivit legii, încheierea contului curent şi lichidarea soldului se fac la scadenţa prevăzută în contract sau la momentul încetării contractului de cont curent. Părţile
pot decide termene intermediare de încheiere a contului, iar în acest caz soldul creditor se înscrie ca primă partidă în noul cont.
Soldul creditor constituie o creanţă lichidă şi exigibilă la care se va calcula dobânda convenţională de la data încheierii contului, dacă nu este trecută într-un cont nou. Dacă soldul nu este trecut într-un cont nou, se va calcula, în lipsă de stipulaţie contrară, dobânda legală, de la data încheierii contului (art. 2.179 Noul Cod Civil). în cazul în care soldul creditor astfel rezultat nu este cerut de către curentistul creditor, soldul constituie prima remitere dintr-un nou cont şi contractul este considerat reînnoit pe durată nedeterminată.
Se înţelege că aceste consecinţe juridice privind încheierea contului se produc numai în cazul în care părţile recunosc operaţiunile înscrise în contul curent prin aprobarea acestuia. Aprobarea contului este supusă regulilor prevăzute de art. 2.180 Noul Cod Civil, care prevede că extrasul sau raportul de cont trimis de un curentist celuilalt se prezumă aprobat, dacă nu este contestat de acesta din urmă în termenul prevăzut în contract sau, în lipsa unui termen, într-un termen rezonabil după practicile dintre părţi sau potrivit uzanţelor locului. în lipsa unor astfel de practici sau uzanţe, se va ţine seama de natura operaţiunilor şi situaţia părţilor.
Aprobarea contului nu exclude dreptul de a contesta ulterior contul pentru erori de înregistrare sau de calcul, pentru omisiuni sau dublă înregistrare, în termen de o lună de la data aprobării extrasului sau raportului de cont ori de la încheierea contului, sub sancţiunea decăderii. Contestarea contului se face prin scrisoare recomandată trimisă celeilalte părţi în termen de o lună.
în cazul în care soldul nu este plătit de bunăvoie de către curentistul debitor, soldul creditor poate fi executat sau poprit prin intermediul instanţei de judecată. în acest sens, art. 2.181 Noul cod civil prevede că numai soldul creditor rezultat la încheierea contului curent poate fi supus executării sau popririi pornite contra unuia dintre curentişti. Creditorii oricăruia dintre curentişti pot solicita instanţei să dispună, pe cale de ordonanţă preşedinţială, încheierea înainte de termen a contului curent, pentru executarea sau poprirea soldului rezultat în favoarea curentistului debitor.
Este posibil ca creanţele înscrise în cont să fie însoţite de diferite garanţii reale sau personale. Aceste garanţii rămân în fiinţă chiar dacă părţile au decis să încheie contul şi, eventual, au convenit încetarea contractului de cont curent. Soluţia este consacrată de art. 2.176 Noul Cod Civil, care stipulează că garanţiile reale sau personale aferente creanţelor înscrise în cont rămân în fiinţă şi vor fi exercitate asupra soldului creditor la încheierea contului, în limita creditului garantat. Tot astfel, dacă o creanţă garantată de un fideiusor sau de un coobligat a fost înscrisă în cont, acesta rămâne obligat conform contractului de fideiusiune pentru cuantumul datoriei garantate, faţă de curentistul care, la închiderea contului, are un sold creditor.
Codul civil reglementează şi prescripţia dreptului la acţiune cu privire la rectificarea erorilor de calcul asupra operaţiunilor înscrise în contul curent. Prescripţia este prevăzută de art. 2.182 Noul Cod Civil, potrivit căruia dreptul la acţiune pentru rectificarea erorilor de calcul, făcute cu ocazia stabilirii soldului, a omisiunilor, a înscrierilor duble şi altora asemenea se va prescrie în termen de un an de la data comunicării extrasului de cont curent. După cum se observă, textul de lege are în vederea doar prescripţia dreptului la acţiune asupra erorilor de calcul făcute cu ocazia stabilirii soldului, a omisiunilor şi a înscrierilor duble, ceea ce înseamnă că valorificarea soldului creditor de către curentistul îndreptăţit este supusă prescripţiei generale reglementată de normele dreptului comun în materie.
2. Încetarea contractului de cont curent
Codul civil reglementează două cazuri speciale de încetare a contractului de cont curent, respectiv încetarea de drept şi denunţarea contractului. Ambele cazuri de încetare a contului curent constituie obiect de reglementare pentru art. 2.183 Noul Cod Civil
2.1. Încetarea de drept
Potrivit textului de lege menţionat, contractul de cont curent încetează de drept la expirarea termenului convenit expres de părţi în cuprinsul contractului sau ulterior, prin convenţie separată încheiată în formă scrisă.
2.2. Denunţarea contractului
în ceea ce priveşte încetarea contractului ca efect al denunţării, Codul civil prevede că în cazul contractului încheiat pe durată nedeterminată, fiecare parte poate declara încetarea contractului la încheierea contului, înştiinţând-o pe cealaltă parte cu 15 zile înainte. Dacă părţile nu au convenit altfel, contractul de cont curent pe durată nedeterminată se consideră că are ca termen intermediar de încheiere a contului ultima zi a fiecărei luni.
De asemenea, potrivit legii, în caz de incapacitate, insolvenţă sau moarte, oricare dintre curentişti, reprezentantul incapabilului sau moştenitorul poate denunţa contractul înştiinţând cealaltă parte cu 15 zile înainte.
