Efectele întreruperii prescripţiei extinctive
| Comentarii |
|
efectele întreruperii prescripţiei extinctive, din art. 2541 alin. (1) şi (2) Noul Cod Civil, rezultă că întreruperea cursului prescripţiei extinctive produce următoarele efecte:
- ştergerea prescripţiei extinctive începute înainte de apariţia cauzei de întrerupere;
- începerea, după întrerupere, a cursului unei noi prescripţii extinctive.
Felul (natura) noii prescripţii extinctive care începe să curgă după ce a operat întreruperea se determină în raport de cauza de întrerupere a prescripţiei extinctive.
Astfel, dacă întreruperea s-a produs ca urmare a recunoaşterii, va începe să curgă o prescripţie extinctivă de acelaşi fel cu cea înlăturată [art. 2541 alin. (3) noul Cod Civil], deci tot o prescripţie extinctivă a dreptului material la acţiune.
în cazul întreruperii ca urmare a introducerii cererii de chemare în judecată sau de arbitrare (admisă prin hotărâre definitivă), (în cazul întreruperii prescripţiei extinctive prin introducerea cererii de chemare în judecată sau de arbitrare, efectele întreruperii se produc definitiv pe data rămânerii definitive a hotărârii de admitere a cererii respective. în consecinţă, între data sesizării instanţei şi data rămânerii definitive a hotărârii, întreruperea prescripţiei extinctive este provizorie şi condiţionată, în sensul că definitivarea (consolidarea) efectului întreruptiv este condiţionată de admiterea cererii de chemare în judecată (de arbitrare) şi de rămânerea definitivă a hotărârii. însă, efectul întreruptiv de prescripţie al cererii de chemare în judecată (de arbitrare) va dispărea cu efect retroactiv (deci se va considera că prescripţia extinctivă nu a fost întreruptă prin introducerea cererii) dacă nu se va ajunge la pronunţarea unei hotărâri definitive de admitere a cererii respective, eventual, ţinând cont şi de art. 2539 alin. (2) teza a ll-a noul Cod Civil, precum şi în cazul prevăzut de art. 2539 alin. noul Cod Civil, deci când va interveni prescripţia dreptului de a obţine executarea silită a hotărârii prin care s-a admis cererea.) noua prescripţie extinctivă va avea un alt obiect, anume prescripţia extinctivă a dreptului de a obţine executarea silită, aceasta din urmă prescripţie începând să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii de admitere a cererii [art. 2541 alin. (4) noul Cod Civil].
Dacă întreruperea rezultă din intervenţia făcută în procedura insol-venţei sau a urmăririi silite, va începe să curgă o prescripţie extinctivă de acelaşi fel de la data la care există din nou posibilitatea legală de valorificare a creanţei rămase neacoperite [art. 2541 alin. (5) noul Cod Civil].
în cazul în care prescripţia a fost întreruptă, potrivit art. 2.537 pct. (3) noul Cod Civil, întreruperea operează până la comunicarea ordonanţei de clasare, a ordonanţei de suspendare a urmăririi penale ori a hotărârii de suspendare a judecăţii sau până la pronunţarea hotărârii definitive a instanţei penale; dacă repararea pagubei se acordă, potrivit legii, din oficiu, întreruperea operează până la data când cel împotriva căruia a început să curgă prescripţia a cunoscut sau trebuia să cunoască hotărârea definitivă a instanţei penale prin care ar fi trebuit să se stabilească despăgubirea [art. 2541 alin. (5) noul Cod Civil], în ambele ipoteze începând să curgă tot o prescripţie a dreptului material la acţiune, afară de ipoteza în care instanţa penală a soluţionat latura civilă, când noua prescripţie care va începe va avea ca obiect dreptul de a obţine executarea silită.
Beneficiul şi extinderea efectului întreruptiv
Potrivit art. 2542 alin. (1) noul Cod Civil, efectele întreruperii prescripţiei profită celui de la care emană actul întreruptiv şi nu pot fi opuse decât celui împotriva căruia a fost îndreptat un asemenea act, afară de cazul în care prin lege se dispune altfel.
Pentru situaţia în care prescripţia a fost întreruptă prin recunoaşterea dreptului de către cel în folosul căruia curgea, alin. (2) al aceluiaşi articol dispune că efectele întreruperii profită celui împotriva căruia a curs şi nu pot fi opuse decât autorului recunoaşterii.
Pentru ipoteza în care obligaţia corelativă dreptului supus prescripţiei extinctive a fost garantată de un fideiusor, art. 2543 C. civ. prevede că întreruperea prescripţiei împotriva debitorului principal sau contra fideiu-sorului produce efecte în privinţa amândurora.
Cât priveşte obligaţiile indivizibile, indiferent că ar fi vorba de o indivizibilitate activă sau pasivă, întreruperea prescripţiei în privinţa unuia dintre creditori sau debitori produce efecte şi faţă de ceilalţi [art. 1433 alin. (2) noul Cod Civil].
în cazul obligaţiilor solidare, întreruperea prescripţiei în privinţa unuia dintre creditorii solidari profită tuturor creditorilor solidari [art. 1441 alin. (2) noul Cod Civil], iar întreruperea prescripţiei faţă de unul dintre debitorii solidari produce efecte şi faţă de ceilalţi codebitori [art. 1449 alin. (1) noul Cod Civil]. însă, întreruperea prescripţiei faţă de un moştenitor al debitorului solidar nu produce efecte faţă de ceilalţi codebitori decât pentru partea acelui moştenitor, chiar dacă este vorba despre o creanţă ipotecară [art. 1449 alin. (2) noul Cod Civil].
