factură comercială, înscris sub semnătură privată prin care se constată executarea unei operaţiuni comerciale, cuprinzând menţiuni privind părţile, identificarea acestora, marfa, preţul mărfii, ş.a. Legea prevede expres anumite elemente pe care trebuie să le cuprindă orice factură care emană de la o societate comercială, respectiv: denumirea, forma juridică, sediul social, numărul din registrul comerţului şi codul unic de înregistrare; dacă factura este emisă de o societate pe acţiuni care optează pentru un sistem dualist de administrare, trebuie să conţină şi menţiunea „societate administrată în sistem dualist”; dacă factura provine de la o societate cu răspundere limitată, se va menţiona şi capitalul social, iar dacă este emisă de o societate pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni, se vor menţiona atât capitalul social subscris, cât şi cel vărsat; în ipoteza în care factura este emisă de o sucursală, trebuie să menţioneze şi oficiul registrului comerţului la care a fost înregistrată sucursala şi numărul ei de înregistrare (art. 74 Legea nr. 31/1990 a societăţilor comerciale). Nemenţionarea în factură a elementelor pe care legea le impune ca fiind obligatorii reprezintă contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 2.500 lei la 5.000 lei (art. 270^3). Emiterea unei f.c. este corelativă încheierii unui act juridic care implică predarea unui bun (cel mai adesea, în cazul vânzării-cumpărării). F.c., ca orice înscris sub semnătură privată, face dovadă împotriva emitentului şi în favoarea destinatarului.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Factură comercială
