factură comercială acceptată, mijloc de probă în raporturile comerciale (art. 46 C.com.), care face dovadă împotriva destinatarului acceptant al facturii şi în favoarea emitentului acesteia, referitor la existenţa actului juridic şi executarea operaţiunii care constituie obiectul facturii. Acceptarea facturii poate fi: i) expresă, atunci când: a) destinatarul semnează factura - la rubrica de primire sau alături de menţiunea „acceptat” (ori o altă formulă echivalentă); b) destinatarul confirmă factura în alt mod expres, de ex. printr-o corespondenţă comercială ulterioară sau concomitentă emiterii facturii; ii) tacită, atunci când rezultă din manifestări de voinţă neîndoielnice ale destinatarului care să ateste acceptarea facturii; simpla tăcere nu valorează acceptarea facturii decât dacă părţile au convenit aceasta (de ex., dacă într-un termen stabilit destinatarul nu formulează obiecţiuni, factura se consideră acceptată). V. factură comercială, probele în materie comercială.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Factură comercială acceptată
