Familia în sens sociologic
| Comentarii |
|
familia în sens sociologic, definiţiile date în sociologie noţiunii de familie s-au concentrat asupra relaţiilor dintre membrii ei şi asupra resorturilor acestor relaţii, remarcând evoluţia acestora odată cu evoluţia societăţii, în ansamblul său.
Studiile de sociologie a familiei au evidenţiat schimbările petrecute în structura şi funcţiile familiei contemporane, în comparaţie cu familia tradiţională. Sunt, astfel, puse în lumină tendinţele actuale ale fenomenului familial, precum:
- o scădere generală şi semnificativă a ratei nupţialităţii şi a ratei natalităţii, paralel cu o creştere a numărului persoanelor celibatare şi al persoanelor care trăiesc în concubinaj (uniuni libere), precum şi al cuplurilor fără descendenţi;
- creşterea numărului divorţurilor şi al copiilor născuţi în afara căsătoriei;
- presiunea exercitată de cuplurile formate din persoane de acelaşi sex (forme moderne de parteneriat sau aşa-numitele „experimente neofamiliale");
- implicaţiile tehnicilor de reproducere umană asistată medical.
Concluziile acestor analize s-au reflectat în expresii precum „familia în derivă" sau „criza familiei”.
De aici şi dificultăţile întâmpinate în elaborarea unei definiţii.
Tradiţional, familia, în sens sociologic, ca formă specifică de comunitate umană, desemnează grupul de persoane unite prin căsătorie, filiaţie sau rudenie, ce se caracterizează prin comunitate de viaţă, sentimente şi aspiraţii.
Definiţiile sociologice moderne ale familiei exprimă mutaţiile pe care aceasta le cunoaşte în societatea contemporană. Astfel, familia a fost definită ca „o formă de comunitate umană alcătuită din cel puţin doi indivizi, uniţi prin legături de căsătorie şi/sau paterne, realizând, mai mult sau mai puţin, latura biologică şi/sau cea psihosocială”.
Această definiţie a fost propusă având în vedere faptul că, în prezent, există o diversitate de familii ce se pot rezuma doar la unul dintre cele două aspecte menţionate. Astfel, familiile monoparentale sunt doar paterne, adică întemeiate pe legături de filiaţie, şi realizează doar latura psihosocială.
În esenţă, definiţiile sociologice pun accentul pe ideea de „comunitate umană", „convieţuire”, de aceea atât căsătoria, cât şi filiaţia - firească sau adoptivă - sunt privite ca situaţii de fapt.
Familia. Drept şi sociologie
Formă de convieţuire umană ancestrală, familia nu a putut rămâne în afara sferei de reglementare a dreptului. La nivelul cel mai general, acte internaţionale au statuat că familia este elementul natural şi fundamental al societăţii [art. 16 pct. 3 din Declaraţia universală a drepturilor omului, adoptată de Adunarea Generală a ONU la 10 decembrie 1948 şi art. 23 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, adoptat de acelaşi for la 16 decembrie 1966].
Pe de altă parte, s-a constatat că, în fapt, în viaţa de zi cu zi, oamenii recurg rareori la dreptul familiei. Morala, moravurile, tradiţiile şi religia alcătuiesc ţesătura de bază a relaţiilor de familie. S-a spus că oamenii trăiesc ca şi cum dreptul familiei n-ar exista; non-dreptul este esenţa relaţiilor de familie, pe când dreptul este un accident (Jean Carbonnier).
Dar, atunci când intervin, instituind drepturi şi obligaţii specifice, normele juridice s-au dovedit a fi relativ rigide, inflexibile, tehnice şi imprevizibile, în raport cu aşteptările comune ale oamenilor. Este un paradox, o capcană a dreptului familiei care, în pofida aparenţelor, nu este întotdeauna „familiar”.
Relaţiile de familie, astfel cum se stabilesc în fapt, formează obiectul de cercetare al sociologiei familiei, în timp ce relaţiile de familie, astfel cum sunt reglementate prin norme juridice, formează, în principal, obiectul dreptului familiei.
Distincţia între planul sociologic şi cel juridic implică o delimitare corespunzătoare între noţiunea de familie în sens sociologic şi noţiunea de familie în sens juridic.
Atât din punct de vedere sociologic, cât şi din punct de vedere juridic asistăm la numeroase prefaceri, la o răsturnare şi reaşezare a valorilor tradiţionale ale familiei, nu fără dificultăţi explicabile prin tradiţia şi conservatorismul care au dominat întotdeauna relaţiile de familie.
