Funcţiile familiei în societate
| Comentarii |
|
funcţiile familiei în societate, atât în sociologie cât și în materia dreptului, sociologii şi juriştii nu au o viziune unitară asupra funcţiilor familiei. Astfel, în timp ce sociologii (nici ei nefiind cu toţii de acord asupra numărului şi clasificării acestor funcţii) identifică funcţii precum cele biologică şi sanitară, economică, de solidaritate, educativă sau socializatoare, juriştii s-au concentrat asupra următoarelor trei funcţii:
a) funcţia biologică sau de perpetuare a speciei. Dincolo de multiplele motivaţii apte să ducă la constituirea unei familii (cum sunt cele sociale, religioase, care ţin de tradiţie, culturale şi economice), atracţia biologică dintre bărbat şi femeie şi impulsul emoţional, sentimentele, au fost primele „argumente" care i-au convins pe oameni să întemeieze o familie. Desigur, la acestea trebuie adăugată nevoia instinctuală a omului de a lăsa urmaşi, redusă semnificativ de evoluţia societăţii, mai ales a celei contemporane, dar imposibil de înlăturat cu totul. în acest sens, se
poate spune că, prin familie, viaţa individului „se eternizează", în sensul că fiecare absoarbe trecutul prin strămoşii săi şi ia în stăpânire viitorul prin urmaşii săi.
Aşa fiind, în pofida scăderii natalităţii în societatea modernă, funcţia biologică rămâne una din funcţiile familiei, recunoscută ca atare, atât de sociologi, cât şi de jurişti.
b) funcţia educativă sau psihosocială. Această funcţie a familiei se exprimă prin raportare la copii, fiind consacrată ca atare la nivel constituţional şi legal. Astfel, art. 48 din Constituţie11 („Familia") prevede că familia se întemeiază pe (...) dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.
Familia este prima „şcoală” pentru formarea caracterului, laboratorul de desăvârşire a bunelor maniere şi a moravurilor, „sâmburele" civilizaţiei.
c) funcţia economică. Această funcţie se manifesta pregnant în cadrul familiei tradiţionale, privită ca unitate economică, de producţie (familia agricultorilor, a meşteşugarilor etc.). Dar şi familia modernă păstrează caracteristica de „unitate economică", cel puţin din perspectiva consumului: fiecare familie are un buget propriu, pe care îl gospodăreşte în vederea ducerii traiului în comun, a satisfacerii necesităţilor membrilor ei. Cele mai importante aspecte patrimoniale ale căsătoriei se reflectă pe plan juridic în instituţia regimurilor matrimoniale.
Legislaţia actuală consacră, in terminis, posibilitatea manifestării în circuitul civil a funcţiei economice a familiei, în cel mai propriu sens al acestui termen.
Astfel, O.U.G. nr. 44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale, cu modificările ulterioare, prevede în art. 2 lit. h) că întreprinderea familială este întreprinderea economică, fără personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică împreună cu familia sa, iar prin familie, potrivit art. 2 lit. d), se înţelege soţul, soţia, copiii acestora care au împlinit vârsta de 16 ani la data autorizării întreprinderii familiale, rudele şi afinii până la gradul al patrulea inclusiv.
întreprinderea familială, în sensul acestei reglementări, este supusă autorizării şi înregistrării în registrul comerţului, în condiţiile Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (art. 1).
De asemenea, potrivit Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei141, asociaţia familială poate fi supusă procedurii simplificate prevăzute de acest act normativ [art. 1 alin. (2) lit. b)].
Pe de altă parte, soţii pot constitui între ei sau cu terţii, inclusiv alţi membri ai familiei o societate cu personalitate juridică, în condiţiile Legii societăţilor nr. 31/1990, republicată. În acest caz, subiect de drept este însă societatea cu personalitate juridică, chiar dacă ea are şi o bază familială.
