faptă care nu trebuie dovedită, faptă care, datorită anumitor împrejurări, nu este necesar a fi dovedită. Astfel de fapte sînt: a) fapta legal prezumată (de exemplu: cel care invocă o împrejurare stabilită printr-o hotărîre judecătorească definitivă, nu mai are obligaţia de a dovedi că cele cuprinse în hotărîre reflectă adevărul deoarece operează prezumţia potrivit căreia „res judicata pro veritate habetur”; b) fapta notorie, care, datorită împrejurării că este îndeobşte cunoscută, nu mai trebuie dovedită (notorium non est probandum). De exemplu, nu trebuie dovedită împrejurarea ştiută de către toţi că ziua este lumină; c) fapta necontestată de cei care participă în cauza penală; d) fapta negativă cu conţinut indeterminat. De exemplu, nu trebuie dovedit faptul că inculpatul nu s-a aflat niciodată într-o anumită localitate. V. şi faptă negativă.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Faptă care nu trebuie dovedită
