faptă negativă, faptă care, în general, nu se poate proba. Fapta negativă limitată şi determinată poate fi totuşi dovedită, prin referirea la o faptă pozitivă contrară (de ex., prin dovedirea unui alibi, cel care este învinuit de săvîrşirea unei infracţiuni poate proba că nu el este autorul faptei, deoarece în timpul cînd aceasta a fost comisă se afla în altă localitate). Chestiunea dacă o faptă negativă poate sau nu să facă obiectul probaţiunii nu poate fi apreciată decît concret, în raport cu gradul de determinare al elementelor negative; cu cit acest grad de determinare creşte, sporeşte şi posibilitatea efectivă a probaţiunii.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Faptă negativă
