Făptuitor
| Comentarii |
|
făptuitor, persoană care a săvîrşit o faptă prevăzută de legea penală, în măsura în care este cunoscut, f. poate deveni subiect procesual principal, căpătînd calitatea de invinuit sau inculpat. V. şi invinuit, inculpat.
făptuitor - persoană care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, oricare ar fi forma acesteia (faptă consumată sau tentativă) sau calitatea în care a contribuit la săvârşirea ei (autor, instigator, complice) şi indiferent dacă răspunde sau nu penal ori dacă fapta întruneşte toate trăsăturile esenţiale ale unei infracţiuni.
FĂPTUITOR, persoană care a săvârşit nemijlocit o faptă prevăzută de legea penală sub forma tentativei sau a infracţiunii consumate şi împotriva căreia nu a început urmărirea penală, moment în care acesta devine învinuit. De asemenea el poate contribui la săvârşirea infracţiunii în calitate de coautor, instigator sau complice.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Făptuitor
