Fazele infracţiunii
| Comentarii |
|
fazele infracţiunii, faze sau momente distincte în desfăşurarea activităţii infracţionale, avînd fiecare un anumit rol în raport cu rezultatul final al acesteia. F.i. sînt: a) faza luării hotărîrii sau formării intenţiei (faza psihică, spirituală, subiectivă), care cuprinde trei momente: al conceperii activităţii infracţionale, al deliberării asupra săvîrşirii infracţiunii şi al luării hotăririi de a o săvîrşi; b) faza actelor de pregătire, care constă în efectuarea unor acte care pregătesc săvîrşirea infracţiunii (de exemplu: culegerea de date cu privire la obiect, locul şi timpul potrivit pentru săvîrşire); c) faza executării, constînd în executarea de acte prin care se săvîrşeşte infracţiunea: d) faza urmărilor, a consumării infracţiunii, în care apar urmările sociale periculoase ale faptei. Faza urmărilor cunoaşte şi un moment al epuizării rezultatului, în cazul în care procesul producerii rezultatului se prelungeşte dincolo de momentul consumării. în desfăşurarea ei, activitatea infracţională poate îmbrăca forme specifice (faptă tentată, faptă consumată, faptă epuizată), în care este atrasă răspunderea penală. De regulă, răspunderea penală este atrasă numai din momentul în care făptuitorul a început săvîrşirea de acte de executare a infracţiunii. Exteriorizarea intenţiei de a comite o infracţiune şi în mod obişnuit nici săvîrşirea unui act de pregătire, nu este prevăzută de legea penală, împrejurare care constituie o cauză de împiedicare a punerii în mişcare sau de exercitare a acţiunii penale (art. 10, lit. b, C.p.p.). V. şi formele infracţiunii.
fazele infracţiunii - momente parcurse de infracţiune până la consumarea sau epuizarea acesteia. Se poate vorbi despre o fază internă, pe parcursul căreia se formează hotărârea infracţională, precedată de momentul conceperii şi de cel al deliberării şi despre o fază externă, care începe cu prima manifestare externă tinzând la executarea rezoluţiei infracţionale şi are ca punct terminal efectuarea în întregime a activităţii voite. Desfăşurarea externă poate avea două faze: faza actelor de pregătire şi faza actelor de executare pro-priu-zisă (constând în efectuarea de acte ce realizează acţiunea tipică, constitutivă a laturii obiective). Pe parcursul acestei faze activitatea infracţională poate îmbrăca ~ tipice (faptul consumat) şi ~ atipice (fapta tentată) v. şi consumarea infracţiunii, epuizarea rezultatului, formele infracţiunii.
formele infracţiunii - forme pe care le poate avea activitatea infracţională în cursul desfăşurării ei. Acestea pot fi: actele preparatorii, tentativa, fapta consumată şi fapta epuizată, v. şi fazele infracţiunii.
