Filmarea locului faptei
| Comentarii |
|
filmarea locului faptei, activitatea de filmare sau de videofilmare a locului faptei pentru orientarea sa în spaţiu, pentru realizarea planurilor schiţă, pentru fixarea obiectelor principale, a urmelor infracţiunii şi a detaliilor.
1) Filmarea de orientare se face pentru fixarea de ansamblu a locului faptei în vederea stabilirii poziţiei în care acesta se găseşte faţă de împrejurimile imediate. Filmarea se realizează de la o distanţă cît mai mare, prin folosirea unui obiectiv superangular. 2) Filmareai schiţă se face pentru fixarea în totalitate sau pe secţiuni a locului săvîrşirii infracţiunii avînd ca obiect punerea în valoare a raporturilor reciproce de poziţie în care se găsesc obiectele purtătoare de urme şi celelalte mijloace materiale de probă. Filmarea schiţă se poate efectua prin: filmare schiţă panoramică, filmarea schiţă încrucişată şi filmarea schiţă pe sectoare.
3) Filmarea obiectelor principale se realizează asupra obiectelor apreciate prin natura lor sau prin urmele ce le poartă sau conţin, care au sau pot avea legătură cu săvîrşirea infracţiunii. F.o.p. are ca scop fixarea poziţiei şi distanţei obiectului filmat faţă de celelalte din jur. În plus, faţă de fotografie, filmul judiciar poate fixa şi modul în care s-a efectuat examinarea obiectelor în faza dinamică, cît şi metoda folosită pentru ridicarea şi ambalarea, acestora.
4) Filmarea urmelor se poate realiza în bune condiţiuni numai prin folosirea trucărului sau a trepiedului, care permit fixarea aparatului de filmat în plan paralel cu urma şi realizarea unei iluminări corespunzătoare.
5) Filmarea de detaliu are ca obiect fixarea detaliului care să permită individualizarea obiectului principal sau a urmei descoperite în cîmpul infracţional — F.d.d. devine o necesitate în faza cercetării dinamice şi se realizează la o scară mai mare decît dimensiunea reală a obiectului sau a urmei filmate, pentru a pune în evidenţă caracteristicile greu accesibile ochiului omenesc.
filmarea cadavrelor, activitatea de filmare a cadavrelor desfăşurată la faţa locului. La început filmarea se face de deasupra şi din părţile laterale ale acestuia, din poziţii încrucişate. Aparatul de filmat sau camera videomagnetofonului se ridică la o înălţime corespunzătoare deasupra cadavrului, pentru a-1 cuprinde în întregime în imagine, în raport cu obiectele din jur. Secvenţele următoare se realizează printr-o filmare de aproape şi printr-o panoramare lentă a aparatului de la capul cadavrului spre picioare. Aceste filmări trebuie să permită formarea unei imagini cît mai corespunzătoare cu privire la poziţia cadavrului, sexul, vîrsta, talia, faţa sa, felul, culoarea şi gradul de uzură a îmbrăcămintei şi a încălţămintei.
