fideicomis fără obligaţie, procedeu juridic utilizat în scopul de a eluda interdicţia legală a instituirii unei substituţii fîdeicomisare, constând în dispoziţia testamentară prin care dispunătorul nu impune legatarului instituit obligaţia de a conserva bunurile primite ca moştenire şi de a le retransmite la decesul său unei alte persoane desemnate tot de către dispunător, procedeu caracteristic substituţiei fîdeicomisare propriu-zise, ci doar îl roagă pe legatarul instituit sau îşi exprimă în alt mod dorinţa ca el să procedeze astfel, impunându-i deci o obligaţie morală.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Fideicomis fără obligaţie
