Fluorescenţă
| Comentarii |
|
fluorescenţă (în expertiza criminalistică), proprietate a unor substanţe de a emite radiaţii specifice luminoase cu o anumită lungime de undă, diferită de cea a radiaţiei emergente. Pentru iradiere se folosesc radiaţii monoeromatice de preferinţă ultraviolete sau X. Aparatul folosit pentru măsurarea fluorescenţei se numeşte fluorimetru. În criminalistică fluorescenţa este folosită în scopul identificării substanţelor.
fluorescenţă de raze X (în expertiza criminalistică), metodă fizico-chimică de analiză nedistructivă, calitativă şi cantitativă, folosită pentru determinarea unui element chimic prezent într-o probă, bazată pe proprietatea elementelor de a emite o radiaţie
secundară sau de fluorescenţă, atunci cînd sînt iradiate cu un fascicol de raze X. Radiaţia emisă are o lungime de undă caracteristică fiecărui element, ceea ce permite identificarea acestuia. În criminalistică este folosită pentru analiza urmelor de natură metalică sau altor probe-materie cristaline (soluri, pulberi, toxice, urme suplimentare ale împuşcăturii etc.).
fluorescină, substanţa chimică pulverulentă, roşie-galbenă, prezentînd fluorescenţă verde în radiaţii ultraviolete. Se întrebuinţează ca etalon de fluorescenţă în fluorimetrie şi intră în compoziţia unor creioane fluorescente.
fluorimetrie (în expertiza criminalistică), metodă fizico-chimică de analiză, bazată pe fluorescenţă substanţelor. Se pot face identificări după lungimea de undă a radiaţiei emise şi determinări cantitative prin măsurarea intensităţii radiaţiei, care se compară cu cea a substanţei etalon. Aparatul folosit este fluorimetrul.
