Formele vinovăţiei
| Comentarii |
|
formele vinovăţiei, forme sub care se înfăţişează atitudinea psihică a făptuitorului faţă de infracţiunea pe care a săvirşit-o şi faţă de urmările acesteia. F.v. sînt intenţia şi culpa (art. 19, C.p.). Săvîrşirea unei fapte prevăzute de legea penală fără vinovăţie (adică, fără acea formă de vinovăţie cerută de dispoziţia care incriminează fapta) constituie un caz de împiedicare a punerii în mişcare sau a exercitării acţiunii penale (prin lipsa unui element constitutiv al infracţiunii). În această situaţie procurorul, în cursul urmăririi dispune scoaterea de sub urmărire, iar instanţa, în cursul judecăţii, pronunţă achitarea. V. şi vinovăţie ; culpă; dol.
formele vinovăţiei - forme sub care se înfăţişează atitudinea psihică a persoanei faţă de fapta pe care a comis-o şi faţă de urmările acesteia. În teoria dreptului penal, vinovăţia se prezintă sub două forme tipice: intenţia sau culpa, însă în literatura şi legislaţia penală se mai menţionează o formă de vinovăţie denumită praeterin-tenţie sau intenţie depăşită, v. şi vinovăţie, intenţie, culpă, doi, praeterintenţie.
