Fraudă
| Comentarii |
|
fraudă 1. Denumire generică dată faptei prin care o persoană încearcă să realizeze un profit material de pe urma încălcării legii (de exemplu, prin înşelăciune, delapidare, furt, fals etc.) sau a nesocotirii drepturilor altei persoane (de exemplu, fraudă în contract); 2. Denumire dată oricărei încălcări de lege (fraudă de lege), inclusiv a legii procesuale prin eludarea dispoziţiilor acesteia.
fraudă - înşelare, inducere în eroare, amăgire cu scop de profit prin provocarea unei pagube, v. şi înşelăciune.
FRAUDĂ, inducere în eroare, înşelăciune, act de rea-credinţă săvârşit spre a realiza un profit material prin atingerea adusă drepturilor altei persoane (ex.: actul săvârşit de către debitorul insolvabil pentru a-şi sustrage bunurile de la urmărirea creditorilor săi). Folosirea unor mijloace frauduloase constituie circumstanţă agravantă a infracţiunii de înşelăciune (folosirea de nume sau calităţi mincinoase ori (de ex.: de alte mijloace frauduloase).
fraudă informatică - comportament care constă în fapta de a cauza un prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea, modificarea sau ştergerea de date informatice, prin restricţionarea accesului la aceste date ori prin împiedicarea în orice mod a funcţionării unui sistem informatic, în scopul de a obţine un beneficiu material pentru sine sau pentru altul.
FRAUDĂ INFORMATICĂ, comportament care constă în fapta de a cauza un prejudiciu patrimonial unei persoane fizice sau juridice prin introducerea, modificarea sau ştergerea de date informative, prin restricţionarea accesului la aceste date sau prin împiedicarea în orice mod a funcţionării unui sistem informatic, în scopul de a obţine un beneficiu material pentru altul.
FRAUDAREA CREDITORILOR, încheierea unor acte ori săvârşirea unor fapte juridice de către debitor, prin care sunt prejudiciate interesele creditorului ori ale creditorilor săi. Potrivit legii, debitorul răspunde, pentru obligaţiile contractuale, cu întregul său patrimoniu, cu toate bunurile sale mobile şi imobile existente la data asumării obligaţiei ori pe care le-a dobândit ulterior. El trebuie să-şi execute obligaţiile, la termenul şi în condiţiile prevăzute în contract; în caz de neexecutare de bunăvoie, creditorul are posibilitatea să urmărească silit bunurile mobile şi imobile din patrimoniul debitorului său. Deoarece patrimoniul debitorului reprezintă gajul general al creditorilor, actele şi faptele juridice îndeplinite de către debitor cu scopul de a-şi diminua patrimoniul sunt de natură să micşoreze garanţiile stabilite de lege în scopul satisfacerii creanţelor. Un mijloc legal pentru apărarea intereselor legitime ale creditorilor este acţiunea pauliană prin care aceştia pot cere revocarea ori anularea actelor frauduloase săvârşite de către debitor în dauna lor.
