garantarea dreptului de apărare - principiu fundamental al procesului penal (art. 6 C. proc. pen.), potrivit căruia dreptul de apărare este garantat învinuitului sau inculpatului, precum şi celorlalte părţi în tot cursul procesului penal, în condiţiile prevăzute de lege. Garantarea dreptului de apărare presupune posibilitatea părţilor de a-şi asigura singure apărarea; organul judiciar este obligat să aibă în vedere din oficiu toate aspectele care sunt în favoarea părţii; asistenţa juridică, ce este în general facultativă, uneori este obligatorie. Nerespectarea garanţiilor atrage nulitatea actelor efectuate prin încălcarea condiţiilor ce garantează apărarea şi sancţiuni penale, când aceste încălcări întrunesc elementele constitutive ale unei infracţiuni.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Garantarea dreptului de apărare
