găzduire - a oferi adăpost, ospitalitate, într-un mod care relevă încrederea persoanei care oferă în cel căruia i s-a acordat posibilitatea de a folosi, chiar şi pentru o durată mai scurtă de timp, locuinţa sa. Noţiunea de găzduire exclude situaţiile în care o persoană se află în mod întâmplător în locuinţa altei persoane. Practica judiciară a exemplificat în acest sens situaţia celui invitat la o petrecere, a celui care a condus acasă o persoană aflată într-o stare avansată de ebrietate, a celui primit la cererea sa să doarmă o noapte în locuinţa unei persoane. Furtul săvârşit de cel care este găzduit de persoana vătămată se urmăreşte numai la plângerea prealabilă a acesteia, iar împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală (art. 210 C. pen.).
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Găzduire
