Graţiere
| Comentarii |
|
graţiere - un act de clemenţă sau de renunţare din partea statului la dreptul său de a impune executarea pedepsei, având ca efect faptul că cel condamnat este iertat de executarea pedepsei, total sau parţial sau pedeapsa i se comută într-una mai uşoară. Graţierea are efecte şi asupra pedepselor a căror executare este suspendată condiţionat, în sensul că partea din termenul de încercare care reprezintă durata pedepsei pronunţate de instanţă se reduce în mod corespunzător, iar dacă
suspendarea condiţionată este revocată sau anulată, se execută numai partea de pedeapsă rămasă negraţiată. Graţierea nu are efecte asupra pedepselor complimentare, afară de cazul când se dispune astfel prin actul de graţiere şi nici asupra măsurilor de siguranţă şi măsurilor educative. ~ individuală - se acordă unor persoane determinate în mod nominal, producând efecte in perso-nam. ~ colectivă - se acordă unui număr nedeterminat de persoane, ţinându-se seama de natura infracţiunii sau de natura şi cuantumul pedepsei aplicate. ~ pură şi simplă - când nu este subordonată îndeplinirii vreunei condiţii. ~ condiţionată - când efectele ei sunt subordonate îndeplinirii unei condiţii care, de cele mai multe ori, constă în abţinerea de la săvârşirea de către cel graţiat a vreunei infracţiuni într-un anumit termen de la data graţierii. Dacă nu este respectată condiţia, graţierea se revocă, cel în cauză urmând să execute integral pedeapsa anterior graţiată. Graţierea se acordă, prin decret, de către Preşedintele României.
grațiere, măsură de clemenţă a puterii de stat, prin care se acordă unui condamnat iertarea totală sau parţială a pedepsei sau comutarea acesteia în una mai uşoară. Graţierea se acordă, prin decret, de către Preşedintele României.
grațierea, este o măsură de clemenţă acordată de Preşedintele României [art. 94 lit. d) din Constituţie] şi de Parlament [art. 73 alin. (3) lit. i) din Constituţie], care constă în înlăturarea totală ori parţială a executării pedepsei sau comutarea ei în alta mai uşoară, pentru aceleaşi considerente ca şi amnistia (art. 160 NCP).
Efectul graţierii asupra pedepsei constă în înlăturarea executării acesteia în întregime sau parţial ori în comutare. Graţierea înlătură executarea pedepsei principale, iar o pedeapsă graţiată produce acelaşi efecte ca şi o pedeapsă executată (este antecedent penal, produce interdicţii, incapacităţi, decăderi, poate forma primul termen al recidivei).
Pedeapsa se consideră executată de la data actului normativ privind graţierea, când este totală ori, deşi parţială, priveşte restul de executat al pedepsei, şi de la acest moment începe să fie executată pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi. De asemenea, dacă la acea dată hotărârea era definitivă, de la acest moment începe curgerea termenului de reabilitare. Dacă actul de graţiere se referă la infracţiuni în curs de judecată, termenul curge de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.
Graţierea are ca obiect pedeapsa aplicată pentru o infracţiune, şi nu pedeapsa rezultantă a unui concurs, a unei pluralităţi intermediare ori pentru recidiva postcon-damnatorie.
in cazul graţierii totale, condamnatul se liberează de îndată, întrucât executarea pedepsei se termină în momentul apariţiei legii; de asemenea, în cazul graţierii necondiţionate. executarea se termină de îndată. In cazul graţierii condiţionate, pedeapsa se consideră stinsă de la data actului de graţiere, dacă în termenul de definitivare beneficiarul nu comite o nouă infracţiune intenţionată, care conduce la revocarea graţierii condiţionate.
în cazul graţierii parţiale, executarea se va împlini în momentul împlinirii restului de pedeapsă sau în momentul împlinirii termenului de supraveghere în cazul liberării condiţionate.
Graţierea nu are efecte asupra pedepselor a căror executare este suspendată sub supraveghere, în afară de cazul în care se dispune altfel prin actul de graţiere.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Graţiere
