Art. 160 Noul Cod Penal Efectele graţierii Dispoziţii comune
| Comentarii |
|
CAPITOLUL III
Dispoziţii comune
Dispoziţii comune
Art. 160
Efectele graţierii
(1) Graţierea are ca efect înlăturarea, în totul sau în parte, a executării pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai uşoară.
(2) Graţierea nu are efecte asupra pedepselor complementare şi măsurilor educative neprivative de libertate, în afară de cazul când se dispune altfel prin actul de graţiere.
(3) Graţierea nu are efect asupra măsurilor de siguranţă şi asupra drepturilor persoanei vătămate.
(4) Graţierea nu are efecte asupra pedepselor a căror executare este suspendată sub supraveghere, în afară de cazul în care se dispune altfel prin actul de graţiere.
| ← Art. 159 Noul Cod Penal Împăcarea Dispoziţii comune | Art. 161 Noul Cod Penal Prescripţia executării pedepsei... → |
|---|
Pe planul reglementării penale, art. 160 NCP stabileşte efectele graţierii, dispoziţiile alin. (1) reproducând art. 1 din Legea nr. 546/2002, precum şi
Citește mai mult
textul corespunzător din art. 120 alin. (1) CP 1969. Din ansamblul reglementărilor cuprinse preponderent în legea specială, cât şi după efectele pe care le produce, doctrina reţine şi caracterizează modalităţile variate sub care se prezintă actul de clemenţă sub forma graţierii, şi anume: graţiere individuală/colectivă; condiţionată/necondi-ţionată; totală/parţială; graţiere ce constă în comutare de pedeapsă. Sub acest aspect, dezvoltările teoretice corespunzătoare doctrinei elaborate sub Codul penal din 1969 îşi menţin în proporţie însemnată valabilitatea şi în reglementarea actuală, sub rezerva unor modificări legislative recent intervenite, dintre care semnalăm (în materia graţierii individuale): potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 546/2002, „Decretul de graţiere individuală nu poate fi revocat" (în practica anterioară noului Cod penal s-a ridicat problema în ce măsură Preşedintele are posibilitatea de a reveni asupra acestei manifestări de voinţă); dispoziţiile art. 9 alin. (2)-(5) din acelaşi act normativ indică: „(2) Graţierea individuală în cazul persoanei fizice se acordă numai pentru pedepse sau măsuri educative privative de libertate. (3) Nu pot fi graţiate pedepsele deja executate, pedepsele a căror executare nu a început din cauza sustragerii condamnatului de la executare, condamnările cu suspendarea executării pedepsei (sici), precum şi pedepsele complementare şi cele accesorii aplicate persoanei fizice. (4) în cazul persoanei juridice pot fi graţiate atât pedeapsa principală, cât şi pedepsele complementare prevăzute la art. 139 şi 140 din Codul penal. (5) Graţierea individuală nu are efecte asupra laturii civile şi asupra măsurilor administrative pronunţate într-o cauză penală".Efectele graţierii sunt cele prevăzute în noul Cod penal (art. 19 din Legea nr. 546/2002), reprezentând dreptul comun în materie (graţierea necondiţionată), înlăturându-se în tot sau în parte executarea pedepsei principale în cazul persoanei fizice infractor major. în practica obligatorie a instanţei supreme s-a decis anterior (în soluţionarea unui recurs în interesul legii) - decizie care îşi menţine valabilitatea -că: „1. în caz de concurs de infracţiuni, dintre care pentru unele s-au stabilit pedepse ce intră sub incidenţa graţierii, dispoziţiile referitoare la contopire se aplică numai cu privire la pedepsele executabile ce nu au făcut obiectul graţierii sau care au fost graţiate parţial. 2. Graţierea individuală, în cazul concursului de infracţiuni, vizează numai pedeapsa rezultantă".
Limitele efectelor graţierii privesc pedepsele a căror executare este suspendată sub supraveghere (regula), în afară de cazul în care se dispune altfel prin actul de graţiere (art. 160 alin. (4) NCP], spre deosebire de concepţia ilustrată de dispoziţia din art. 120 alin. (2) CP 1969. O altă decizie obligatorie anterioară a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin care s-a dat o interpretare unitară a dispoziţiilor cuprinse în cel din urmă articol menţionat, în ipoteza graţierii condiţionate a pedepsei, apreciem că îşi va menţine parţial valabilitatea, pentru acele situaţii de excepţie de la regula menţionată, care se pot crea prin prevederi speciale ale legilor de graţiere.
Se menţine constantă poziţia legiuitorului prin excluderea de la beneficiul graţierii a pedepselor complementare (regula), în afară de cazul când se dispune altfel prin actul de graţiere (art. 160 alin. (2) teza I NCP; text corespondent-art. 120 alin. (3) CP 1969], după cum şi prin excluderea de la beneficiul acestei clemenţe a măsurilor de siguranţă (art. 160 alin. (3) teza I NCP; text corespondent -art. 120 alin. (4) teza I CP 1969], dat fiind scopul preponderent preventiv al acestor sancţiuni de drept penal.
Graţierea produce efecte asupra măsurilor educative privative de libertate, nu însă şi asupra celor neprivative de libertate, în afară de cazul când se dispune altfel prin actul de graţiere (art. 160 alin. (2) teza a II-a NCP], aspect sub care actuala reglementare se diferenţiază net de viziunea adoptată de Codul penal din 1969, care prin art. 120 alin. (4) excludea de la beneficiul acestui act de clemenţă toate măsurile educative (deşi prin acte normative speciale!3! s-a stabilit înlăturarea măsurilor educative dispuse prin hotărâri judecătoreşti).
Graţierea nu are efecte asupra drepturilor persoanei vătămate [art. 160 alin. (3) teza a II-a NCP].
Citește mai mult
consecinţele ce decurg din acestea (spre exemplu, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 41 sau art. 146 NCP, se realizează starea de recidivă).Pedepsele aplicabile persoanelor fizice infractori majori şi persoanelor juridice pot atrage, în condiţiile legii, incidenţa clemenţei sub forma graţierii, fiind, de regulă, prescriptibile. Pentru persoana juridică, prescripţia executării pedepsei este reglementată potrivit art. 149 NCP. în cazul infracţiunilor săvârşite de persoane fizice infractori minori, prescripţia executării măsurilor educative este reglementată potrivit art. 132 NCP. Spre deosebire de pedepse, măsurile educative nu constituie antecedente penale şi nu lasă să subziste nicio consecinţă penală.
în reglementarea anterioară, cauzele care înlătură sau modifică executarea pedepsei erau prevăzute în Titlul VII din partea generală a codului, anume: graţierea - în Capitolul I; prescripţia executării pedepsei - în Capitolul II.
Citește mai mult
complementare, afară de cazul când se dispune altfel prin actul de graţiere. (4) Graţierea nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi măsurilor educative”.Legislaţie conexă:
► art. 73 alin. (3) lit. i) şi art. 94 lit. d) C. Rom.;
► Legea nr. 546/2002 privind graţierea şi procedura acordării graţierii (M. Of. nr. 755 din 16 octombrie 2002)