hipnoză - stare de somn parţial care se manifestă prin modificarea comportamentului persoanei respective. Ea poate fi provocată prin diverse procedee (inclusiv sugestie verbală) în scopuri ştiinţifice sau terapeutice. După profunzimea ei, hipnoza are stadii diferite, de la simpla somnolenţă până la forma somnambulică. Hipnoza este un procedeu vechi, fiind practicată în Grecia Antică, India şi a fost folosită cu scop medical terapeutic pentru prima dată de către Messmer. Ea a dat bune rezultate în domeniul psihiatric (în terapia nevrozelor anxioase, toxicomaniilor, tulburărilor de dinamică sexuală). Natura exactă a hipnozei nu este cunoscută, la explicaţia fenomenului o contribuţie importantă au avut P. Janet (1859-1947), psiholog şi psihiatru francez, S. Freud (1856-1939), medic psihiatru austriac şi I. P. Pavlov (1848-1936), fiziolog rus. Fapta comisă în stare de hipnoză nu constituie infracţiune datorită afectării decisive a factorului intelectiv al vinovăţiei.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Hipnoză
