hotărâre provizorie, hotărâre judecătorească având caracter temporar şi fiind pronunţată în cursul procesului, pentru luarea unor măsuri speciale, în scopul preîntâmpinării producerii prejudiciului la care este expusă una dintre părţi. O asemenea hotărâre poate fi revocată sau modificată chiar în cursul procesului; în funcţie de împrejurări, hotărârea propriu-zisă pronunţată în finalul procesului o va menţine, o va modifica sau o va desfiinţa. Au caracter de h.p., spre exemplu: hotărârile prin care, pe parcursul unui proces de divorţ, se iau măsuri provizorii privind stabilirea pensiei de întreţinere sau referitoare la încredinţarea copiilor minori spre creştere şi educare unuia dintre părinţi; tot astfel, are caracter de măsură provizorie şi punerea unui bun litigios sub sechestru judiciar. H.p. este independentă în raport cu fondul procesului şi, ca urmare, ea este susceptibilă de exerciţiul căilor de atac separat şi chiar mai înainte de hotărârea finală (sau propriu-zisă) [v. şi hotărâre judecătorească; hotărâre propriu-zisă].
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Hotărâre provizorie
