holografie, derivă de la cuvintele greceşti: holos care înseamnă întreg şi grafein care înseamnă scriere. Denumirea a fost folosită pentru prima dată de Dennis Gabor, în anul 1948, care în 1971 a primit Premiul Nobel pentru „Tehnica holografiei". H. reprezintă o metodă de obţinere a imaginilor fotografice în relief fără a folosi obiectiv fotografic. Pe placa fotografică se înregistrează cele două mărimi caracteristice ale undelor luminoase: amplitudinea şi faza. În prezent se fac cercetări pentru folosirea h. în obiectivizarea identificării persoanei după scrisul de mână, a maşinii de scris, punerea în evidenţă a scrisului radiat, îmbunătăţirea calităţii urmelor papilare şi în ultimă instanţă stocarea şi regăsirea rapidă în scopul identificării urmelor digito-palmare. H. poate fi realizată în alb-negru şi color. Pentru realizarea h. c. se folosesc plăci fotografice speciale.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Holografie
