hotărâre judecătorească străină, act final şi de dispoziţie pronunţat de o instanţă care face parte din sistemul de jurisdicţie al altui stat. Principiul suveranităţii şi independenţei limitează efectele hotărârilor judecătoreşti la teritoriul statului în care acestea au fost pronunţate. De aceea, h.j.s. nu pot fi identificate, în ce priveşte efectele lor, cu actele finale şi de dispoziţie pronunţate de organele judiciare proprii; spre a putea fi valorificate în România, h.j.s. trebuite să urmeze procedura exequatur-u\u\; după acordarea exequatur-ului de către instanţa competentă, h.j.s. dobândeşte şi autoritate de lucru judecat în ţara noastră. H.j.s. produce totuşi anumite efecte şi independent de procedura exequatur-ului; astfel, h.j.s. are putere doveditoare; ea constituie, în anumite condiţii, o justă cauză ce poate fi invocată în faţa unei autorităţi străine; în materie de stare civilă, produce, de regulă, toate efectele sale fireşti, fără să fie necesară procedura exequatur-ului [v. şi exequatur].
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Hotărâre judecătorească străină
