Hotărâre pronunţată în primă şi ultimă instanţă

hotărâre pronunţată în primă instanţă, hotărâre judecătorească de fond nedefinitivă. Au acest caracter sentinţele date de judecătorii, tribunale, curţi de apel, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în procesele şi cererile judecate în primă instanţă, potrivit legii [v. şi hotărâre de fond; hotărâre nedefinitivă].

hotărâre pronunţată în primă şi ultimă instanţă, hotărâre judecătorească prin care prima instanţă (de fond) soluţionează definitiv litigiul cu care a fost învestită. Are acest caracter, spre exemplu, hotărârea dată în cazul renunţării la dreptul dedus judecăţii.

hotărâre pronunţată în ultimă instanţă, hotărâre judecătorească care, potrivit legii, este definitivă din chiar momentul pronunţării ei. Astfel, judecătoriile se pronunţă în ultimă instanţă, în cadrul controlului judecătoresc asupra hotărârilor organelor cu activitate jurisdicţio-nală din afara sistemului judecătoresc (de exemplu, plângerea împotriva proceselor-verbale de constatare a contravenţiilor privind poluarea apelor mării de către navele maritime), iar instanţele de control judiciar, ca urmare a exercitării unei căi de atac împotriva unei hotărâri date de o altă instanţă. 

Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:

Comentarii despre Hotărâre pronunţată în primă şi ultimă instanţă