Impozit

impozit, contribuţie bănească, obligatorie şi cu titlu nerambursabil, care este datorată - în temeiul legii - la buget de către toate persoanele fizice şi/sau juridice pentru veniturile pe care le obţin, pentru bunurile pe care le posedă, respectiv pentru mărfurile pe care le produc şi/sau distribuie ori pentru serviciile şi lucrările pe care le prestează sau execută. După regimul juridic pe care îl urmează, i. se împart în două categorii: a) i. directe (prelevările cu caracter fiscal care se stabilesc şi se percep în mod nemijlocit de la contribuabilii care realizează venituri sau bunuri impozabile, fiind suportate de către cei care le datorează); b) i. indirecte (cele care se stabilesc asupra vânzării de bunuri, prestărilor de servicii ori executărilor de lucrări şi care - incluzându-se sau adăugându-se în/la preţ - sunt datorate şi achitate de comercianţi sau prestatori, dar sunt suportate de consumatorii finali ai bunurilor ori serviciilor) [v. şi taxă]

impozit - obligaţie legală de plată către stat a unor sume de bani determinate pe baza criteriilor instituite de lege, ce revine persoanelor fizice sau juridice care deţin anumite bunuri în proprietate sau desfăşoară activităţi aducătoare de profit pe teritoriul unui stat. Sustragerea cu rea credinţă de la plata acestor obligaţii realizează conţinutul infracţiunilor de evaziune fiscală.

impozit, o contribuţie bănească obligatorie şi cu titlu nerambursabil, datorată, conform legii, unui buget de către persoanele fizice, juridice ori alte entităţi pentru veniturile pe care le obţin sau bunurile pe care le deţin ori consumă.

impozit, o prelevare pecuniară, obligatorie şi cu titlu nerambursabil, datorată în temeiul legii către bugetul general consolidat de către persoanele în patrimoniul cărora se produc efectele unui fapt juridic generator al impunerii ori alte persoane indicate expres de leget.

Caracterele juridice ale impozitelor:

în primul rând, impozitele sunt prelevări în bani, cu formă pecuniară. în tradiţia dreptului fiscal, au existat perioade în care prelevarea se făcea în natură, însă în sistemul contemporan impozitele sunt evaluate în bani.

în al doilea rând, impozitele sunt impuse pe cale de autoritate; legiuitorul, prin crearea unui impozit, determină de manieră unilaterală o obligaţie asupra contribuabililor indicaţi prin lege.

în al treilea rând, impozitele sunt prelevări cu titlu definitiv, în sensul că sumele în cauză nu sunt supuse restituirii.

în al patrulea rând, impozitele sunt prelevări fără legătură directă cu funcţionarea unui serviciu public ori cu o contrapartidă determinată în favoarea contribuabilului. Impozitele sunt stabilite pentru finanţarea bugetului general consolidat, în una dintre componentele sale: bugetul de stat ori bugetele locale.

în literatura de specialitate, au fost identificate o serie de clasificări ale impozitelor, unele dintre acestea cu raportări la sistemele de impunere în general. Dintre acestea, raportat la dispoziţiile Codului fiscal, reţinem două clasificări cu anumită relevanţă practică. După forma de impunere, distingem între impozitele directe şi impozitele indirecte. După nivelul de colectare, distingem între impozitele centrale şi impozitele locale.

Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:

Comentarii despre Impozit