Inamovibilitate
| Comentarii |
|
inamovibilitate, principiu potrivit căruia judecătorii, odată ce au fost numiţi în funcţie, nu pot fi revocaţi, transferaţi sau suspendaţi decât în cazuri excepţionale. I. îşi are originea încă în perioada Evului Mediu, când regii Franţei au început să numească anumiţi magistraţi pe viaţă. Principiul i. a fost suprimat din legislaţia noastră în timpul dictaturii comuniste; în prezent, i. se aplică în privinţa tuturor judecătorilor numiţi de către preşedintele României; judecătorii stagiarii nu se bucură de i„ ci doar de stabilitate în funcţie; de atributul i. se bucură, pe durata mandatului, şi judecătorii Curţii Constituţionale. I. constituie o puternică garanţie a independenţei şi imparţialităţii judecătorilor.
inamovibilitate - garanţie a independenţei judecătorului în virtutea căreia acesta nu poate fi eliberat din funcţie decât în anumite cazuri expres prevăzute de lege, nu poate fi transferat în interes de serviciu, nici chiar atunci când mutarea sa ar fi consecinţa unei avansări, dacă lipseşte consimţământul acestuia.
INAMOVIBILITATE, situaţie juridică creată unor categorii de persoane (magistraţi, profesori etc.) care nu pot fi transferate chiar dacă sunt avansate în funcţie, fară consimţământul lor. Această instituţie îşi are justificarea în necesitatea realizării independenţei persoanelor respective faţă de guvern şi alte organe ale puterii. Inamovibilitatea constituie unul din elementele importante ale independenţei magistraţilor, garanţia cea mai puternică împotriva revocării, transferării sau suspendării arbitrare din funcţie a acestora, în baza acestui principiu, de regulă, judecătorii nu pot fi schimbaţi din funcţie până la pensionare. Legea precizează cazurile în care magistraţii pot fi eliberaţi din funcţie: demisie, pensionare pentru limită de vârstă sau incapacitate de muncă, condamnat definitiv pentru o faptă prevăzută de legea penală etc.
