imunitate de jurisdicţie (civilă), principiu în virtutea căruia instanţele unui stat nu-şi pot extinde jurisdicţia şi asupra altui stat sau asupra bunurilor acestuia. în temeiul principiului i.j., un stat nu poate fi acţionat în judecată într-un alt stat, iar bunurile sale urmează să fie excluse de la orice măsuri de constrângere. I.j. îşi are temeiul în necesitatea respectării principiului suveranităţii statului şi se stabileşte, de regulă, prin convenţii internaţionale sau se acordă pe bază de reciprocitate. Statul străin are însă posibilitatea de a promova o acţiune civilă în faţa jurisdicţiei aparţinând altui stat. Aşadar, statul poate fi reclamant în faţa jurisdicţiei străine. Statul străin are posibilitatea de a renunţa la i.j.; o atare renunţare nu exclude imunitatea de urmărire; renunţarea la imunitatea de executare trebuie să fie expresă.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Imunitate de jurisdicţie (civilă)
