Începutul prescripţiei extinctive

începutul prescripţiei extinctive, reprezintă momentul de la care începe să curgă prescripţia extinctivă.

Regula generală privind începutul prescripţiei extinctive

Spre deosebire de regula generală instituită prin reglementarea anterioară, potrivit căreia prescripţia începea să curgă la data naşterii dreptului la acţiune, Codul civil din 2009 instituie o regulă semnificativ diferită de aceasta.

Potrivit art. 2523 Noul Cod Civil, prescripţia extinctivă începe să curgă de la data când titularul dreptului la acţiune a cunoscut sau, după împrejurări, trebuia să cunoască naşterea lui.

Se observă că această regulă stabileşte două momente alternative de la care prescripţia poate începe să curgă, anume, un moment subiectiv, principal, constând în data la care titularul a cunoscut naşterea dreptului la acţiune, precum şi un moment obiectiv, subsidiar, constând în data la care, după împrejurări, titularul trebuia să cunoască naşterea dreptului său la acţiune.

Ori de câte ori nu îşi găseşte aplicare o regulă specială, edictată pentru o anumită situaţie, se va aplica regula generală menţionată anterior.

Reguli speciale privind începutul prescripţiei extinctive

Codul civil conţine anumite reguli speciale privind începutul cursului prescripţiei extinctive, unele constituind concretizarea regulii generale la cazuri particulare, altele fiind însă derogatorii de la aceasta.

Ipoteza dreptului la acţiunea în executarea obligaţiilor de a da sau de a face

Dacă prin lege nu se prevede altfel, în cazul obligaţiilor contractuale de a da sau de a face, prescripţia începe să curgă de la data când obligaţia devine exigibilă şi debitorul trebuia astfel să o execute [art. 2524 alin. (1) noul Cod Civil].

Această regulă specială se aplică, în principiu, în cazul drepturilor subiective pure şi simple, al drepturilor subiective afectate de un termen extinctiv, precum şi al celor afectate de o condiţie rezolutorie.

în cazul în care dreptul este afectat de un termen suspensiv, prescripţia începe să curgă de la împlinirea termenului sau, după caz, de la data renunţării la beneficiul termenului stabilit exclusiv în favoarea creditorului [art. 2524 alin. (2) noul Cod Civil].

Dacă dreptul este afectat de o condiţie suspensivă, prescripţia începe să curgă de la data când s-a îndeplinit condiţia [art. 2524 alin. (3) noul Cod Civil].

Ipoteza dreptului la acţiunea în restituirea prestaţiilor

Prescripţia dreptului la acţiune în restituirea prestaţiilor făcute în temeiul unui act anulat ori desfiinţat pentru rezoluţiune sau altă cauză de ineficacitate începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a desfiinţat actul ori, după caz, de la data la care declaraţia de rezoluţiune sau reziliere a devenit irevocabilă (art. 2525 noul Cod Civil), afară de cazul în care acţiunea în restituirea prestaţiei are caracterul unei acţiuni reale imprescriptibile extinctiv.

Pentru ipoteza nulităţilor amiabile, prescripţia acţiunii în restituire începe să curgă de la data acordului părţilor prin care acestea au constatat sau declarat nulitatea.

Ipoteza dreptului la acţiunea în executarea prestaţiilor succesive

Când este vorba de prestaţii succesive, prescripţia dreptului la acţiune începe să curgă de la data la care fiecare prestaţie devine exigibilă, iar dacă prestaţiile alcătuiesc un tot unitar, de la data la care ultima prestaţie devine exigibilă (art. 2526 noul Cod Civil).

Se observă că prima ipoteză are în vedere prestaţiile succesive cu caracter individual, cum este cazul dobânzilor, iar cea de-a doua ipoteză se referă la prestaţiile succesive care alcătuiesc, potrivit legii sau voinţei părţilor, un tot unitar, cum este cazul plăţii preţului în rate.

Ipoteza dreptului la acţiune în materia asigurărilor contractuale

în cazul asigurării contractuale, prescripţia începe să curgă de la expirarea termenelor prevăzute de lege ori stabilite de părţi pentru plata primei de asigurare, respectiv pentru plata indemnizaţiei sau, după caz, a despăgubirilor datorate de asigurător (art. 2527 noul Cod Civil).

Această regulă specială se aplică, aşa cum rezultă expres din textul menţionat, numai în materia raporturilor de asigurare contractuală, iar nu şi în materia asigurărilor prin efectul legii. Subliniem că regula vizează doar raporturile dintre părţile contractante (asigurător şi asigurat), iar nu şi raporturile dintre o parte contractantă şi terţe persoane ce ar răspunde de prejudiciul asigurat.

Ipoteza dreptului la acţiunea în repararea pagubei cauzate printr-o faptă ilicită şi cazuri asimilate

Prescripţia dreptului la acţiune în repararea unei pagube care a fost cauzată printr-o faptă ilicită începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât paguba, cât şi pe cel care răspunde de ea [art. 2528 alin. (1) noul Cod Civil] (Exceptând cazurile în care prin norme speciale s-ar dispune altfel, durata termenului de prescripţie extinctivă este cea prevăzută de art. 2517 noul Cod Civil, deci de 3 ani. Totuşi, în ipoteza în care fapta ilicită constituie nu numai un delict civil, ci este o faptă sancţionată de legea penală, ar putea deveni incident art. 1394 noul Cod Civil, potrivit căruia, în toate cazurile în care despăgubirea derivă dintr-un fapt supus de legea penală unei prescripţii mai lungi decât cea civilă, termenul de prescripţie a răspunderii penale se aplică şi dreptului la acţiunea în răspundere civilă.)

Se observă că această regulă specială de determinare a începutului prescripţiei extinctive în ipoteza acţiunii în răspundere civilă pentru prejudiciile cauzate prin fapte ilicite se caracterizează prin stabilirea a două momente alternative de la care prescripţia poate începe să curgă şi anume, pe de o parte, momentul subiectiv al cunoaşterii pagubei şi a celui care răspunde de ea (moment ce poate fi stabilit prin orice mijloc de probă, propus fie de către reclamant, fie de către pârâtul care pretinde că a operat prescripţia extinctivă) iar, pe de altă parte, momentul obiectiv (care urmează a fi determinat de instanţă) al datei la care păgubitul putea ori trebuia să cunoască aceste elemente.

Regula în discuţie se aplică pentru repararea prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită, indiferent că este vorba de răspundere civilă delictuală sau de răspundere civilă contractuală, întrucât textul de lege nu face vreo distincţie în acest sens, evident, în măsura în care nu există alte reguli speciale.

Astfel, o nuanţare a acestei reguli speciale o întâlnim în cazul prevăzut de art. 11 din Legea nr. 240/2004 privind răspunderea producătorilor pentru pagubele generate de produsele cu defecte, republicată, care dispune că „dreptul la acţiune pentru repararea pagubei ce decurge din prevederile prezentei legi se prescrie în termen de 3 ani, care curge de la data la care reclamantul a avut sau ar fi trebuit să aibă cunoştinţă de existenţa pagubei, a defectului şi a identităţii producătorului, iar acţiunea pentru repararea pagubei nu poate fi introdusă după împlinirea a 10 ani de la data la care producătorul a pus produsul respectiv în circulaţie”. Semnificaţia termenului de 10 ani la care se referă această dispoziţie legală este aceea de a marca momentul limită până la care poate fi introdusă

acţiunea, fiind un termen de decădere.

O particularitate există în ceea ce priveşte prescripţia extinctivă a acţiunii în răspundere pentru prejudiciile cauzate prin faptele de concurenţă neloială. Astfel, potrivit art. 12 din Legea nr. 11/1991 pentru combaterea concurenţei neloiale, „dreptul la acţiune prevăzut de art. 9 se prescrie în termen de un an de la data la care păgubitul a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască dauna şi pe cel care a cauzat-o, dar nu mai târziu de 3 ani de la data săvârşirii faptei”. Cât priveşte semnificaţia termenului de 3 ani, apreciem, contrar unor susţineri din literatura de specialitate, că nu este vorba de momentul la care cel mai târziu începe să curgă termenul de prescripţie extinctivă de un an (pentru ipoteza în care înăuntrul acestui termen de 3 ani victima practicii neloiale nu a luat cunoştinţă de pagubă şi de cel care a cauzat-o), ci textul de lege instituie un termen limită înăuntrul căruia trebuie introdusă cererea de chemare în judecată, sub sancţiunea stingerii dreptului la acţiune, chiar dacă cel lezat nu a luat cunoştinţă de pagubă şi de cel care a cauzat această pagubă; chiar şi în situaţia în care victima practicii neloiale a luat cunoştinţă de cele două elemente la un moment situat spre sfârşitul termenului de 3 ani (mai exact, la peste 2 ani de la data săvârşirii practicii neloiale), ea nu va mai avea la îndemână un termen de un an calculat de la acel moment, ci va trebui să acţioneze înăuntrul termenului de 3 ani de la data săvârşirii faptei.

Există o regulă specială şi în art. 18 din Legea nr. 158/2008 privind publicitatea înşelătoare sau comparativă, în sensul că dreptul de a sesiza faptele de publicitate înşelătoare sau comparativă se prescrie în termen de 3 luni de la data la care persoanele, asociaţiile sau organizaţiile care au un interes legitim, conform legii, au luat cunoştinţă de anunţul publicitar, dar nu mai târziu de 6 luni de la data apariţiei acestuia.

în privinţa acţiunii în răspundere civilă pentru daune nucleare, art. 12 din Legea nr. 703/2001, după ce stabileşte, în alin. (1), momentul de la care începe să curgă termenul de prescripţie extinctivă (de 30 ani sau, după caz, 10 ani), anume data producerii accidentului nuclear, instituie, în alin. (2), un termen limită până la care trebuie introdusă acţiunea, anume 3 ani de la data la care victima daunei nucleare a cunoscut sau ar fi trebuit să cunoască dauna şi identitatea operatorului responsabil, fără ca termenul de prescripţie extinctivă prevăzut de art. 12 alin. (1) să fie depăşit. întrucât termenul de 3 ani este stabilit de art. 12 alin. (2) sub sancţiunea stingerii dreptului la despăgubire, deci a dreptului subiectiv civil de creanţă, rezultă că urmează a fi calificat ca un termen de decădere. Se observă că acest termen de decădere trebuie avut în vedere în toate situaţiile în care intervalul de timp situat între data la care el începe să curgă (fie momentul subiectiv al cunoaşterii, de către victimă, a daunei şi a identităţii operatorului responsabil, fie momentul pe care îl va determina instanţa, la care victima ar fi trebuit să cunoască cele două elemente) şi data la care s-ar împlini termenul de prescripţie extinctivă este mai mare de 3 ani, deoarece împlinirea termenului de decădere marchează momentul până la care trebuie introdusă acţiunea în răspundere civilă pentru daune nucleare; dacă, însă, termenul de decădere ar începe să curgă cu mai puţin de 3 ani înainte de împlinirea termenului de prescripţie extinctivă, atunci, în principiu, momentul împlinirii termenului de prescripţie extinctivă marchează data până la care trebuie introdusă acţiunea (afară de cazul când prescripţia extinctivă fiind suspendată sau întreruptă, termenul de decădere s-ar împlini înainte de împlinirea termenului de prescripţie extinctivă).

Art. 2528 alin. (2) noul cod civil extinde aplicarea în mod corespunzător a regulii stabilite de primul alineat în privinţa acţiunii în restituire întemeiate pe îmbogăţirea fără justă cauză, plata nedatorată sau gestiunea de afaceri.

Spre exemplu, în cazul acţiunii întemeiate pe îmbogăţirea fără justă cauză, prescripţia extinctivă începe să curgă de la data la care cel care şi-a micşorat patrimoniul a cunoscut sau trebuia să cunoască atât faptul măririi altui patrimoniu, cât şi pe cel care a beneficiat de această mărire.

Ipoteza dreptului la acţiunea în anularea actului juridic

Pentru această ipoteză, legea distinge, pe de o parte, după cum acţiunea în anulare este exercitată de partea interesată sau, dacă este cazul, de o terţă persoană interesată, iar, pe de altă parte, în funcţie de cauza de nulitate relativă.

Astfel, potrivit art. 2529 alin. (1) noul Cod Civil, prescripţia dreptului la acţiunea în anularea unui act juridic începe să curgă:

a) în caz de violenţă, din ziua când aceasta a încetat;

b) în cazul dolului, din ziua când a fost descoperit;

c) în caz de eroare ori în celelalte cazuri de anulare, din ziua când cel îndreptăţit, reprezentantul său legal ori cel chemat de lege să îi încuviinţeze sau să îi autorizeze actele a cunoscut cauza anulării, însă nu mai târziu de împlinirea a 18 luni din ziua încheierii actului juridic.

Art. 2529 alin. (2) noul Cod Civil prevede că, în cazurile în care nulitatea relativă poate fi invocată de o terţă persoană, prescripţia începe să curgă, dacă prin lege nu se dispune altfel, de la data când terţul a cunoscut existenta cauzei de nulitate.

Subliniem că termenul de 18 luni stabilit de art. 2529 alin. (1) lit. c) nu este un termen de prescripţie extinctivă sau un termen limită până la care trebuie declanşată acţiunea, ci are funcţia de a marca momentul de la care începe să curgă prescripţia pentru ipoteza în care cauza de nulitate relativă nu a fost cunoscută înăuntrul acestor 18 luni. Se poate spune că legea a instituit o prezumţie absolută conform căreia cauza de nulitate relativă (alta decât violenţa şi dolul) a fost cunoscută ori trebuia să fie cunoscută de cel interesat să invoce nulitatea relativă cel mai târziu la expirarea termenului de 18 luni de la data încheierii actului juridic.

Precizăm că această regulă specială nu se aplică în cazurile în care prin lege se prevede un alt moment de la care prescripţia începe să curgă, deci, atunci când există alte reguli speciale referitoare la începutul prescripţiei extinctive al dreptului la acţiunea în declararea nulităţii relative.

Astfel, conform art. 301 noul Cod Civil, termenul de prescripţie de 6 luni pentru acţiunea în anularea căsătoriei începe să curgă:

- în cazul lipsei încuviinţărilor sau a autorizării cerute de lege, de ia data la care cei a căror încuviinţare sau autorizare era necesară pentru încheierea căsătoriei au luat cunoştinţă de aceasta;

- în cazul nulităţii pentru vicii de consimţământ ori pentru lipsa discernământului, de la data încetării violenţei sau, după caz, de la data la care cel interesat a cunoscut dolul, eroarea ori lipsa vremelnică a discernământului;

- în cazul căsătoriei încheiate între tutore şi persoana minoră aflată sub tutela sa, de la data încheierii căsătoriei.

Pentru actele de dispoziţie care pun în pericol grav interesele familiei la care se referă art. 316 alin. (1) noul Cod Civil, dacă au fost încheiate cu neres-pectarea hotărârii judecătoreşti, dreptul la acţiunea în anulare se prescrie în termen de un an de la data când soţul vătămat a luat cunoştinţă de existenţa actului.

Conform art. 419 alin. (2) noul Cod Civil, prescripţia dreptului la acţiunea în nulitatea relativă a recunoaşterii unui copil începe să curgă de la data încetării violenţei ori, după caz, a descoperirii erorii sau dolului, termenul de prescripţie fiind, în lipsa unei norme speciale, cel general, anume de 3 ani.

Termenul de prescripţie de 6 luni pentru acţiunea în declararea nulităţii relative a adopţiei începe să curgă de la descoperirea erorii sau a dolului ori de la data încetării violenţei, dar nu mai târziu de 2 ani de la încheierea adopţiei [art. 479 alin. (2) noul Cod Civil].

în cazul în care dispoziţia testamentară prin care moştenitorii legali au fost dezmoşteniţi este afectată de o cauză de nulitate relativă, termenul de prescripţie a dreptului la acţiunea în anulare curge de la data la care cei dezmoşteniţi au luat cunoştinţă de dispoziţia testamentară prin care au fost înlăturaţi de la moştenire, dar nu mai devreme de data deschiderii moştenirii (art. 1076 noul Cod Civil), cu precizarea că, în lipsa unei derogări exprese, îşi va găsi aplicare termenul general de prescripţie extinctivă de 3 ani.

Potrivit art. 1124 noul Cod Civil, dreptul la acţiunea în anularea acceptării sau renunţării la moştenire se prescrie în termen de 6 luni, calculat în caz de violenţă de la încetarea acesteia, iar în celelalte cazuri din momentul în care titularul dreptului la acţiune a cunoscut cauza de nulitate relativă.

Termenul de prescripţie de 1 an pentru acţiunea în anularea contractului (sau în reducerea obligaţiilor) pentru leziune începe să curgă de la data încheierii contractului [art. 1223 alin. (1) noul Cod Civil].

Pentru acţiunea în declararea nulităţii contractului de societate, cu excepţia cauzei privind obiectul ilicit al societăţii, termenul de prescripţie de 3 ani începe să curgă de la data încheierii contractului, potrivit art. 1933 alin. (3) noul Cod Civil

Corespunzător reglementării anterioare, se admitea că regula prevăzută de fostul art. 9 din Decretul nr. 167/1958, care era asemănător, nu însă identic cu actualul art. 2529 alin. (1) noul Cod Civil, nu se aplica nici în cazul acţiunii în anularea unui legat, apreciindu-se că prescripţia începe să curgă de la data deschiderii succesiunii. În lipsa unui text de lege expres, consideram preferabilă o altă soluţie, în sensul de a se aplica regula specială stabilită de lege pentru acţiunea în anularea actului juridic, însă cu o derogare, constând în aceea că termenul subiectiv de 18 luni să se calculeze nu de la data încheierii actului, ci de la data deschiderii succesiunii.121

Ipoteza dreptului la acţiunea în răspundere pentru vicii aparente

Art. 2530 alin. (1) dispune că, dacă prin lege nu se prevede altfel, prescripţia dreptului la acţiune izvorât din transmiterea unor bunuri sau executarea unor lucrări, cu vicii aparente, în cazurile în care legea sau contractul obligă la garanţie şi pentru asemenea vicii, începe să curgă de la data predării sau recepţiei finale a bunului ori a lucrării sau, după caz, de la data împlinirii termenului prevăzut de lege ori stabilit prin procesul-verbal de constatare a viciilor, pentru înlăturarea de către debitor a viciilor constatate.
Această regulă se aplică şi în cazul lipsei calităţilor convenite ori a lipsurilor cantitative, însă numai dacă oricare dintre aceste lipsuri puteau fi descoperite, fără cunoştinţe speciale, printr-o verificare normală.

Se observă că textul de lege menţionat stabileşte două momente alternative, ambele obiective, de la care începe să curgă prescripţia, anume: un moment principal constând în data predării sau recepţiei finale a bunului ori a lucrării; un alt moment, subsidiar, constând în data împlinirii termenului legal sau, după caz, voluntar pentru înlăturarea viciilor constatate, respectiv a lipsei calităţilor ori a cantităţilor convenite.

O regulă similară este înscrisă în art. 1880 alin. (1) noul Cod Civil în materia contractului de antrepriză pentru lucrări de construcţii, potrivit căruia prescripţia dreptului la acţiune pentru vicii aparente începe să curgă de la data recepţiei finale sau, după caz, a împlinirii termenului acordat antreprenorului prin procesul-verbal de recepţie finală, pentru înlăturarea viciilor constatate.

în cazul în care, potrivit unei dispoziţii speciale sau voinţei părţilor, viciile aparente trebuiau denunţate, sub sancţiunea decăderii, într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage însăşi pierderea dreptului de garanţie, nemaipunându-se problema prescripţiei.

Ipoteza dreptului la acţiunea în răspundere pentru vicii ascunse

în cazul răspunderii pentru viciile ascunse ale lucrului, lucrării sau construcţiei, prescripţia extinctivă începe să curgă de la data descoperirii viciilor, însă cel mai târziu de la împlinirea termenului de garanţie pentru aceste vicii.

Potrivit art. 2531 alin. (1) noul Cod Civil, dacă prin lege nu se prevede altfel, prescripţia dreptului la acţiune pentru viciile ascunse începe să curgă:

- în cazul unui bun transmis sau al unei lucrări executate, alta decât o construcţie, de la împlinirea unui an de la data predării ori recepţiei finale a bunului sau a lucrării, în afara cazului în care viciul a fost descoperit mai înainte, când prescripţia va începe să curgă de la data descoperirii;

- în cazul unei construcţii, de la împlinirea a 3 ani de la data predării sau recepţiei finale a construcţiei, afară numai dacă viciul a fost descoperit mai înainte, când prescripţia va începe să curgă de la data descoperirii.
Regula referitoare la începutul prescripţiei extinctive în cazul acţiunii în răspundere pentru viciile lucrului, lucrării sau construcţiei (Poate fi vorba de acţiunea în rezoluţiunea vânzării (numită şi acţiune redhi-bitorie), de acţiunea prin care cumpărătorul solicită reducerea corespunzătoare a preţului (numită şi acţiune estimatorie), de acţiunea prin care se solicită înlăturarea viciilor de către sau pe cheltuiala vânzătorului ori de acţiunea prin care se solicită înlocuirea bunului cu unul de acelaşi fel.) se caracterizează prin aceea că stabileşte două momente alternative de la care poate începe să curgă prescripţia şi anume, pe de o parte, un moment subiectiv, constând în data descoperirii viciilor (acest moment urmează a fi dovedit prin orice mijloc de probă), iar, pe de altă parte, un moment obiectiv, constând în data expirării termenului de garanţie.

Aşadar, dacă înăuntrul termenului (legal sau, după caz, convenţional) de garanţie partea a descoperit viciul ascuns, atunci de la momentul descoperirii începe să curgă termenul de prescripţie extinctivă; dacă însă partea nu a descoperit viciul ascuns înăuntrul termenului de garanţie, atunci la expirarea termenului de garanţie începe să curgă termenul de prescripţie extinctivă. Este necesar să se reţină că, în principiu, termenul de garanţie nu marchează momentul limită până la care trebuie introdusă acţiunea în justiţie; dacă însă viciile ascunse nu au apărut înăuntrul termenului de garanţie, atunci obligaţia de garanţie se stinge în momentul expirării termenului de garanţie, astfel încât nu se va mai pune problema începutului prescripţiei acţiunii în răspundere, chiar şi atunci când, după acest moment, s-ar ivi viciile respective. De altfel, din art. 2531 alin. (4) noul Cod Civil rezultă în mod expres că viciile trebuie întotdeauna să se ivească înăuntrul termenelor de garanţie.

Termenele de garanţie prevăzute de art. 2531 noul Cod Civil au însă caracter subsidiar şi general, în sensul că expirarea lor marchează momentul la care cel mai târziu poate începe să curgă prescripţia extinctivă numai dacă, în cazul concret, nu îşi găseşte aplicare un termen special de garanţie, indiferent că acesta ar fi legal sau convenţional [art. 2531 alin. (5) C.civ], Spre exemplu, art. 29 din Legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii prevede două termene speciale de garanţie şi anume un termen determinat (10 ani de la recepţia lucrării) pentru viciile ascunse obişnuite, precum şi un termen nedeterminat (durata de existenţă a construcţiei) pentru viciile structurii de rezistenţă.

Această regulă specială se aplică şi în cazul executării unor lucrări curente, termenele legale de garanţie fiind însă de o lună, respectiv de 3 luni [art. 2531 alin. (2) noul Cod Civil], în cazul lipsei calităţilor convenite ori a lipsurilor cantitative, însă numai dacă oricare dintre aceste lipsuri nu puteau fi descoperite, fără cunoştinţe speciale, printr-o verificare normală [art. 2531 alin. (3) noul Cod Civil], în cazul produselor pentru care s-a prevăzut un termen de valabilitate, precum şi în cazul bunurilor sau lucrărilor pentru care există un termen de garanţie pentru buna funcţionare [art. 2531 alin. (6) noul Cod Civil].

Alte reguli speciale privind începutul prescripţiei extinctive

Atât pentru acţiunea prin care se solicită restituirea darurilor primite în considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, în considerarea căsătoriei (art. 268 noul Cod Civil), cât şi pentru acţiunea în despăgubiri exercitată împotriva părţii care rupe logodna în mod abuziv (art. 269 noul Cod Civil), termenul de prescripţie extinctivă de un an începe să curgă de la data ruperii logodnei (art. 270 noul Cod Civil).

Termenul de prescripţia extinctivă de un an aplicabil acţiunii revocatorii exercitate de creditorii prejudiciaţi prin schimbarea sau lichidarea regimului matrimonial începe să curgă de la data la care au fost îndeplinite formalităţile de publicitate sau, după caz, de când au luat cunoştinţă mai înainte de aceste împrejurări pe altă cale [art. 369 alin. (3) noul Cod Civil].

Cât priveşte acţiunea în stabilirea maternităţii, pentru ipoteza în care copilul a decedat înainte de a introduce acţiunea, moştenitorii săi o pot introduce în termenul de prescripţie extinctivă de un an care începe să curgă de la data decesului acestuia [art. 423 alin. (5) noul Cod Civil].

De asemenea, moştenitorii copilului pot introduce acţiunea în stabilirea paternităţii în termenul de prescripţie extinctivă de un an care începe să curgă de la data decesului acestuia [art. 427 alin. (2) noul Cod Civil şi art. 423 alin. (5) noul Cod Civil].

în cazul acţiunii în despăgubire exercitate de mama copilului împotriva pretinsului tată pentru plata a jumătate din cheltuielile naşterii, ale lehuziei şi cele efectuate cu întreţinerea ei în timpul sarcinii şi în perioada de lehuzie, termenul de prescripţie extinctiv de 3 ani începe să curgă de la naşterea copilului [art. 428 alin. (3) noul Cod Civil].

în privinţa acţiunii în tăgada paternităţii exercitate de către soţul mamei, termenul de prescripţie de 3 ani începe să curgă fie de la data la care soţul a cunoscut că este prezumat tată al copilului, fie de la o dată ulterioară, când a aflat că prezumţia nu corespunde realităţii [art. 430 alin. (1) noul Cod Civil].
în ipoteza acţiunii în tăgada paternităţii pornite de către mamă, termenul de prescripţie de 3 ani începe să curgă de la data naşterii copilului [art. 431 alin. (1) noul Cod Civil].

Acţiunea în tăgada paternităţii exercitată fie de moştenitorii soţului mamei, fie de către moştenitorii mamei, în cazul în care aceştia au decedat înainte de împlinirea termenului de prescripţie de 3 ani, se prescrie în termen de un an de la data decesului [art. 430 alin. (3) noul Cod Civil şi art. 431 alin. (2) noul Cod Civil].

Cât priveşte acţiunea în tăgada paternităţii formulată de moştenitorii tatălui biologic, aceasta este supusă unui termen de prescripţie de un an care începe să curgă de la data decesului [art. 432 alin. (2) teza a ll-a noul Cod Civil].

Pentru acţiunea în tăgada paternităţii exercitată de moştenitorii copilului, în cazul în care acesta a decedat înainte de a introduce acţiunea, termenul de prescripţie de un an începe să curgă de la data decesului [art. 433 alin. (3) noul Cod Civil şi art. 423 alin. (5) noul Cod Civil].

în cazul acţiunii în revendicare pentru avulsiune, termenul de prescripţie de un an începe să curgă de la data la care porţiunea de teren este smulsă de mal şi alipită la terenul altui proprietar riveran (art. 572 noul Cod Civil).

Cât priveşte acţiunea în revendicarea animalelor domestice rătăcite pe terenul altuia, termenul de prescripţie de 30 de zile începe să curgă de la data declaraţiei făcute la primărie de către proprietarul terenului [art. 576 alin. (1) noul Cod Civil].

Prescripţia extinctivă a acţiunii în despăgubire exercitată de proprietarul fondului aservit împotriva proprietarului fondului dominant începe să curgă din momentul stabilirii dreptului de trecere [art. 620 alin. (1) noul Cod Civil], termenul de prescripţie fiind, în lipsa unei dispoziţii speciale, cel de drept comun, adică de 3 ani.

în cazul acţiunii posesorii, termenul de prescripţie de un an începe să curgă de la data tulburării sau deposedării [art. 951 alin. (1) noul Cod Civil].

în ipoteza acţiunii în revocarea donaţiei pentru ingratitudine, termenul de prescripţie de un an începe să curgă din ziua în care donatorul a ştiut că donatarul a săvârşit fapta de ingratitudine [art. 1024 alin. (1) noul Cod Civil], iar dacă donatorul a decedat fără să fi cunoscut cauza de revocare, moştenitorii acestuia pot introduce acţiunea în revocare în termen de un an de la data decesului [art. 1024 alin. (3) noul Cod Civil].

Cât priveşte acţiunea în revocarea donaţiei pentru neexecutarea sarcinii, termenul de prescripţie de 3 ani începe să curgă de la data la care sarcina trebuia executată [art. 1027 alin. (3) noul Cod Civil].
Pentru acţiunea în despăgubire în cazul revocării fără justă cauză a promisiunii publice de recompensă, termenul de prescripţie de un an curge de la data publicării revocării [art. 1329 alin. (4) noul Cod Civil].

Dacă prin lege nu se prevede altfel, termenul de prescripţie de un an pentru acţiunea revocatorie (pauliană) începe să curgă la data la care creditorul a cunoscut sau trebuia să cunoască prejudiciul din actul atacat (art. 1564 noul Cod Civil).

în cazul acţiunii prin care se solicită pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract, termenul de prescripţie de 6 luni curge de la data la care contractul trebuia încheiat [art. 1669 alin. (2) noul Cod Civil].

Cu excepţia nulităţii pentru obiectul ilicit al acesteia, care poate fi cerută oricând, pentru acţiunea în constatarea sau în declararea nulităţii societăţii, termenul de prescripţie de 3 ani curge de la data încheierii contractului [art. 1933 alin. (3) noul Cod Civil].

Dreptul la acţiunea în repararea prejudiciului cauzat prin declararea sau, după caz, constatarea nulităţii societăţii se prescrie în termen de 3 ani, care începe să curgă de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de declarare sau constatare a nulităţii. Dispariţia cauzei de nulitate sau regularizarea societăţii nu împiedică exercitarea dreptului la acţiune în despăgubiri pentru repararea prejudiciului suferit prin intervenţia nulităţii, dreptul la acţiune, fiind supus prescripţiei, se prescrie în termen de 3 ani din ziua în care nulitatea a fost acoperită (art. 1936 noul Cod Civil).

Dreptul la acţiune izvorând din contractul de expediţie se prescrie în termen de un an socotit din ziua predării bunurilor la locul de destinaţie sau din ziua în care ar fi trebuit să se facă predarea lor, cu excepţia dreptului la acţiunea referitoare la transporturile care încep sau se termină în afara Europei, care se prescrie în termen de 18 luni (art. 2071 noul Cod Civil).

Prescripţia extinctivă a acţiunii în stabilirea de către instanţă a unui termen de restituire în cazul împrumutului de consumaţie începe să curgă de la data încheierii contractului (art. 2163 noul Cod Civil), termenul de prescripţie fiind cel general, anume de 3 ani.

în materia contractului de cont curent, termenul de prescripţie de un an pentru acţiunea prin care se solicită rectificarea erorilor de calcul, făcute cu ocazia stabilirii soldului, a omisiunilor, a înscrierilor duble şi altora asemenea începe să curgă de la data comunicării extrasului de cont curent (art. 2182 noul Cod Civil).

Pentru contractul de cont bancar curent, art. 2190 noul Cod Civil prevede că dreptul la acţiunea în restituirea soldului creditor rezultat la închiderea contului curent se prescrie în termen de 5 ani de la data închiderii contului curent. în cazul în care contul curent a fost închis din iniţiativa instituţiei de credit, termenul de prescripţie se calculează de la data la care titularul sau, după caz, fiecare cotitular al contului a fost notificat în acest sens prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la ultimul domiciliu sau sediu adus la cunoştinţa instituţiei de credit.

Prescripţia extinctivă a acţiunii în revendicarea imobilului ce a format obiectul urmăririi silite imobiliare (sau a acţiunii confesorii prin care se pretinde un dezmembrământ al dreptului de proprietate asupra acestui imobil ori chiar al acţiunii personale prin care se invocă un drept de folosinţă asupra imobilului respectiv) începe să curgă de la data înscrierii actului de adjudecare în cartea funciară (art. 520 C. proc. civ.).