Suspendarea prescripţiei extinctive
| Comentarii |
|
suspendarea prescripţiei extinctive, prin suspendarea prescripţiei extinctive se înţelege acea modificare a cursului acesteia ce constă în oprirea de drept a curgerii termenului de prescripţie, pe timpul cât durează situaţiile care îl pun pe titularul dreptului la acţiune în imposibilitate de a acţiona.
Pentru ca prescripţia extinctivă să îşi producă efectul său sancţionator, este necesar, în ceea ce îl priveşte pe titularul dreptului la acţiune, să existe, pe lângă voinţa de a acţiona, şi posibilitatea reală, efectivă de a se adresa organului de jurisdicţie, solicitând protecţia juridică a dreptului său subiectiv. Dacă, în acele cazuri prevăzute de lege, eventual astfel cum au fost modificate prin acordul expres al părţilor [art. 2515 alin. (3) Noul Cod Civil], în care titularul dreptului la acţiune este în imposibilitate de a acţiona, cursul prescripţiei extinctive nu ar fi oprit, atunci s-ar ajunge la situaţia în care titularului dreptului la acţiune i s-ar aplica efectul extinctiv fără a i se putea imputa pasivitatea sau neglijenţa sa în a acţiona, ceea ce ar echivala cu deturnarea prescripţiei extinctive de la finalitatea sa. Tocmai de aceea, legiuitorul a reglementat suspendarea cursului prescripţiei extinctive.
Subliniem că, pentru a fi vorba de suspendarea prescripţiei extinctive, este necesar ca împrejurările care constituie cauze de suspendare să apară în timp ce prescripţia extinctivă este în curs, deci după ce prescripţia extinctivă a început să curgă şi mai înainte de împlinirea termenului de prescripţie extinctivă. în cazul în care aceste împrejurări intervin mai înainte de începerea cursului prescripţiei extinctive, efectul produs va fi nu de suspendare a prescripţiei extinctive, ci de amânare (întârziere) a începutului prescripţiei extinctive. Faptul că este vorba de două noţiuni distincte rezultă şi din preambulul art. 2532 noul cod civil („prescripţia nu începe să curgă, iar, dacă a început să curgă, ea se suspendă ...”). Această precizare ar prezenta importanţă practică în cazul în care termenul de prescripţie extinctivă ar fi mai scurt de o lună, în sensul că, nefiind vorba de suspendarea cursului prescripţiei extinctive, ci de amânarea începutului prescripţiei extinctive, nu îşi vor mai găsi aplicare prevederile înscrise în art. 2534 alin. (2) noul Cod Civil (în legătură cu efectul special al suspendării prescripţiei extinctive), deci, după încetarea cauzei care a determinat amânarea începutului cursului ei, prescripţia extinctivă se va împlini la expirarea termenului de prescripţie (prin ipoteză, acesta este mai scurt de o lună), iar nu la expirarea termenului de o lună la care se referă art. 2534 alin. (2) noul Cod Civil.
