Infracţiune
| Comentarii |
|
infracţiune - faptă care prezintă pericol social, săvârşită cu vinovăţie şi prevăzută de legea penală. Infracţiunea este singurul temei al răspunderii penale, în sensul că numai săvârşirea unei fapte care prezintă trăsăturile esenţiale ale infracţiunii poate servi ca temei pentru tragerea la răspundere penală şi aplicarea pedepsei (art. 17 C. pen.). ~ bilaterală - infracţiune cu pluralitate naturală de subiecţi activi, la care fapta ilicită se naşte dintr-un raport bilateral intervenit între subiecţii activi (de ex., bigamie) indiferent dacă unul dintre subiecţi nu răspunde penal. ~ calificată - infracţiune în al cărei conţinut intră ca element constitutiv o circumstanţă agravantă care o deosebeşte de infracţiunea simplă. ~ comisivă - infracţiune al cărei element material constă într-o acţiune. ~ complexă - infracţiune în al cărei conţinut intră, ca element sau ca circumstanţă agravantă, o acţiune sau inacţiune ce constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea penală [art. 41 alin. (3) C. pen.]. Constituie o formă a unităţii legale de infracţiune. ~ consumată - formă infracţională caracterizată prin aceea că peste latura subiectivă formată anterior se suprapune într-o măsură mai mare sau mai mică latura obiectivă a infracţiunii. Este forma tipică a infracţiunii. ~ continuată - infracţiune în al cărei conţinut intră două sau mai multe acţiuni sau inacţiuni, ce întrunesc conţinutul aceleiaşi infracţiuni, săvârşite de aceeaşi persoană, la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale [art. 41 alin. (2) C. pen.]. Constituie o formă a unităţii legale de infracţiune. ~ continuă - infracţiune al cărei element material este susceptibil de prelungire în timp şi care odată ajunsă la momentul consumativ se prelungeşte până la un moment, numit al epuizării, la care încălcarea normei încetează. ~ convenţională (artificială) - infracţiune care constituie o violare a unor sentimente evolutive şi variabile de la un grup social la altul şi de la o epocă la alta şi care nu are semnificaţia de fapt antisocial decât într-o cultură determinată, din care cauză nu este recunoscută ca infracţiune decât de o parte a grupului social (de ex., unele infracţiuni economice, contra familiei etc.). ~ de audienţă - infracţiune săvârşită în timpul şedinţei de judecată, în legătură cu aceasta. în cazul săvârşirii unei infracţiuni de audienţă preşedintele instanţei o constată, identifică pe făptuitor, iar procesul-verbal întocmit în legătură cu acestea se trimite procurorului. Dacă este cazul, instanţa poate dispune arestarea preventivă a învinuitului, care este trimis de îndată procurorului împreună cu mandatul de arestare emis de preşedinte (art. 299 C. proc. pen.). ~ de execuţie lentă - infracţiune caracterizată prin activitate infracţională desfăşurată în timp, parcurgând aşa-numitul iter criminis\ este susceptibilă de forme atipice - acte preparatorii şi tentativă. ~ de execuţie promptă -infracţiune caracterizată prin consumarea imediată, la care efectuarea primului act de executare coincide cu momentul consumării; din această cauză nu este susceptibilă nici de acte preparatorii, nici de tentativă (de ex. insulta, calomnia, ultrajul săvârşite verbal). ~ de obicei (din obişnuinţă) - infracţiune al cărei element material se realizează prin repetarea faptei de un număr de ori suficient ca, din această repetare, să rezulte obişnuinţa persoanei în a o săvârşi (de ex., cerşetoria). ~ corelative - infracţiuni între care există o corelaţie, în sensul că săvârşirea uneia dintre ele este condiţionată de preexistenţa celeilalte: tăinuirea şi favorizarea infractorului faţă de infracţiunea din care provine bunul sau al cărei autor este ajutat, nedenunţarea faţă de infracţiunea la care se referă. ~ cu consumare anticipată - infracţiune care se consumă şi prin comiterea unui act de pregătire a comiterii elementului ei material: ex. luarea de mită, traficul de influenţă. Nu sunt susceptibile de tentativă, aceasta fiind asimilată faptei consumate. ~ de consumare imediată - infracţiuni care se execută imediat, prompt, încât realizarea rezoluţiei infracţionale nu mai parcurge iter criminis. Aceste infracţiuni se consumă chiar în clipa în care s-a produs manifestarea exterioară (de ex., lovirea, insulta comisă prin cuvinte ş.a.), din care cauză ele nu sunt susceptibile de tentativă. Spre deosebire de infracţiunea de consumare imediată, infracţiunile zise de consumare lentă trebuie să parcurgă, pentru a ajunge la momentul consumării, aşa-numitul iter criminis şi de aceea sunt susceptibile de acte preparatorii şi de tentativă. ~ de drept comun - infracţiuni obişnuite, denumite astfel în opoziţie cu infracţiunile speciale care se referă la domenii cu reglementare specială, fie chiar în Codul penal (infracţiunile contra siguranţei statului), fie în diferite legi extrapenale: Codul vamal, Codul aerian. ~ juris gentium (delicta juris gen-tium) - infracţiuni care încalcă ordinea de drept internaţională. Sunt astfel de infracţiuni: falsificarea de monede sau de alte valori, pirateria, împiedicarea exploatării aeronavei ori navei, traficul de persoane, traficul de droguri etc. Sunt prevăzute, în general, în convenţii internaţionale prin care statele se angajează să reprime astfel de fapte. Toate infracţiunile din această categorie sunt prevăzute în legislaţia noastră penală şi sancţionate potrivit legii penale române, atunci când nu se dispune altfel printr-o convenţie internaţională. ~ preordonate -două sau mai multe infracţiuni săvârşite în locuri sau la momente diferite, însă după o înţelegere prealabilă între făptuitori. Constituie unul din cazurile de conexitate prevăzute de legea procesual penală, v. conexitate. ~ proprii -infracţiuni al căror subiect activ trebuie să îndeplinească o condiţie specială, în afară de cele generale obligatorii pentru angajarea responsabilităţii penale. ~ săvârşite în persoană proprie - infracţiuni care pot fi săvârşite numai personal şi individual de către făptuitor (de ex., pruncuciderea). Nu pot fi comise în coautorat. ~ săvârşite în străinătate - infracţiuni săvârşite în totalitate în afara teritoriului ţării. Legea penală română se aplică şi acestor infracţiuni, în baza principiilor realităţii, personalităţii sau universalităţii. ~ săvârşite în timpul minorităţii -infracţiuni săvârşite de minorul între 14 şi 16 ani, care a acţionat cu discernământ sau de minorul care a împlinit 16 ani. Condamnările pentru infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii nu atrag starea de recidivă (art. 38 C. pen.). ~ simultane - două sau mai multe infracţiuni săvârşite prin activităţi infracţionale diferite, de către una sau de mai multe persoane împreună, în acelaşi timp şi în acelaşi loc. Constituie unul din cazurile de conexitate prevăzute de lege. v. conexitate. ~ speciale - infracţiuni care se comit în domenii reglementate special, în opoziţie cu infracţiunile ordinare sau de drept comun, care sunt comise în orice domeniu de activitate. ~ spontane - infracţiuni săvârşite spontan, fără o perioadă de reflectare (impetu animo). Nu sunt susceptibile de forme atipice, deci de acte de pregătire sau tentativă, fiind săvârşite de regulă sub un impuls de moment. ~ de pericol (formale) - infracţiuni prin care se pune în pericol valoarea socială ocrotită prin norma de incriminare. ~flagrante - infracţiuni descoperite în momentul săvârşirii sau imediat după săvârşire, ori al căror făptuitor este urmărit, imediat după comitere, de persoana vătămată, de martorii oculari sau de strigătul public sau este surprins aproape de locul săvârşirii infracţiunii având asupra sa arme, instrumente sau orice alte obiecte de natură a-1 presupune participant la infracţiune. în cazul infracţiunii flagrante orice persoană are dreptul să-l prindă pe făptuitor şi să-l conducă înaintea autorităţii (art. 465 C. proc. pen.). Infracţiunile flagrante, pedepsite de lege cu închisoare mai mare de 3 luni, dar nu mai mare de 5 ani, precum şi formele agravate ale acestor infracţiuni săvârşite în municipii sau oraşe, în mijloace de transport în comun, bâlciuri, târguri, porturi, aeroporturi, gări sau în orice loc aglomerat se urmăresc şi se judecă potrivit unei proceduri speciale (art. 466-479 C. proc. pen.) ~ imposibilă - denumire sinonimă pentru tentativa absolut improprie, a cărei consumare este imposibilă datorită modului absurd în care a fost concepută executarea. ~ formală -infracţiune al cărei rezultat constă în simpla periclitare a valorii sociale ocrotite prin norma de incriminare. ~ încercată (fapt tentat) - infracţiune care a rămas în faza tentativei pedepsibile. ~ mijloc -infracţiune săvârşită pentru a pregăti sau înlesni comiterea alteia. ~ scop - infracţiune a cărei săvârşire reprezintă finalitatea urmărită prin comiterea alteia. în multe situaţii se apreciază că există o complexitate naturală în aceste cazuri, infracţiunea mijloc fiind absorbită în infracţiunea scop, pierzându-şi astfel autonomia, şi nu un concurs de infracţiuni de conexitate. ~ momentană - infracţiune caracterizată prin aceea că pentru realizarea elementului său material nu este nevoie de nici o prelungire în timp a acţiunii sau inacţiunii incriminate. Prezintă interes în opoziţie cu infracţiune continuă sau continuată. ~ obstacol - infracţiune al cărei pericol social decurge nu din natura comportamentului incriminat, ci din posibilitatea pe care aceasta o creează pentru săvârşirea unei infracţiuni cu consecinţe deosebit de grave şi pentru a cărei împiedicare a fost incriminată (de ex. falsificarea unui înscris oficial). ~ naturală (în criminologie, după Garofalo) - infracţiune care constituie o violare a sentimentelor fireşti de milă şi de cinste ale unui grup social (de ex., omorul, furtul, vătămarea corporală etc.). ~ omisivă - infracţiune al cărei element material constă în omisiunea de a efectua o acţiune cerută de legea penală. Nu este susceptibilă de faze de desfăşurare, deci acte preparatorii sau tentativă. ~progresivă - infracţiune al cărei rezultat se agravează, independent de vreo contribuţie a făptuitorului, determinând schimbarea încadrării juridice a faptei comise (de ex., vătămare corporală, loviri sau vătămări cauzatoare de moarte). ~ săvârşită pe teritoriul ţării - infracţiune comisă în întregime pe teritoriul ţării (v. teritoriu) sau pe o navă ori aeronavă română, precum şi infracţiunea care se consideră săvârşită pe teritoriul ţării în baza principiului ubicuităţii. Se supun legii penale române în baza principiului teritorialităţii. ~ cu caracter transnaţional - infracţiuni care în temeiul principiului ubicuităţii pot fi considerate că au fost comise pe teritoriul mai multor state. ~ simplă - infracţiune la care momentul consumării şi cel al epuizării se suprapun. Spre deosebire de infracţiunile de obicei, pentru existenţa infracţiunii simple este suficientă săvârşirea o singură dată a faptei incriminate, repetarea ei, în realizarea aceleiaşi rezoluţii, constituind o infracţiune continuată. ~ unică - infracţiune caracterizată prin faptul că activitatea săvârşită de o persoană, cu toate actele ce o compun, poate fi încadrată, în întregul său, în conţinutul juridic al unei singure infracţiuni, constituie, de asemenea, ~ unică şi ~ complexă, precum şi ~ continuată. Infracţiunea unică este examinată în opoziţie cu pluralitatea de infracţiuni.
INFRACŢIUNE CU CARACTER TRANSNAŢIONAL,
infracţiune: a) săvârşită atât pe teritoriul unui stat, cât şi în afara teritoriului acestuia; b) săvârşită pe teritoriul unui stat, dar pregătirea, planificarea, conducerea sau controlul său are loc, în tot, sau în parte, pe teritoriul altui stat; c) este săvârşită pe teritoriul unui stat de un grup infracţional organizat care desfăşoară activităţi infracţionale în două sau mai multe state; d) este săvârşită pe teritoriul unui stat, dar rezultatul acestuia se produce pe teritoriul altui stat.
INFRACŢIUNE GRAVĂ, infracţiunea care face parte din următoarele categorii: 1) omor, omor calificat, omor deosebit de grav; 2) lipsire de libertate în mod ilegal; 3) sclavie; 4) şantaj; 5) infracţiuni contra patrimoniului, care au produs consecinţe deosebit de grave; 6) infracţiuni privitoare la nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor, materiilor explozive, materialelor nucleare sau al altor materii radioactive; 7) falsificarea de monede sau alte valori; 8) divulgarea secretului economic, concurenţa neloială, nerespectarea dispoziţiilor privind operaţii de import sau export, deturnarea de fonduri, nerespectarea dispoziţiilor privind importul de deşeuri şi reziduuri; 9) proxenetismul; 10) infracţiuni privind jocurile de noroc;
11) infracţiuni privind traficul de droguri sau precursori; 12) infracţiuni privind traficul de persoane şi infracţiuni în legătură cu traficul de persoane; 13) traficul de imigranţi; 14) spălarea banilor; 15) infracţiunile de corupţie şi cele asimilate acestora, precum şi infracţiunile în legătură directă cu infracţiunile de corupţie; 16) contrabanda; 17) bancruta frauduloasă; 18) infracţiuni săvârşite prin intermediul sistemelor şi reţelelor informatice sau de comunicaţii; 19) traficul de ţesuturi sau organe umane; 20) orice altă infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii, al cărei minim special este de cel puţin 5 ani.
