Infractor
| Comentarii |
|
infractor - persoană care a săvârşit în calitate de autor, instigator sau complice o infracţiune. ~primar -infractor care nu a mai suferit în trecut o condamnare, care să-i atragă, potrivit legii, starea de recidivă. ~ recidivist - infractor care se află în stare de recidivă, împrejurare care constituie o circumstanţă agravantă personală. ~ major - infractor care a împlinit cel puţin vârsta de 18 ani. ~ minor -infractor între 16 şi 18 ani sau chiar cel între 14 şi 16 ani, dacă s-a constatat că a acţionat cu discernământ în săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală. Infractorii minori beneficiază de un regim sancţionator mai blând. Săvârşirea infracţiunii de către un major împreună cu un minor constituie o circumstanţă agravantă pentru cel dintâi.
infractor, persoană care a săvîrşit, cu vinovăţie, vreuna dintre faptele pe care legea le pedepseşte ca infracţiune consumată sau ca tentativă ori care a participat la săvîrşirea unei asemenea fapte ca instigator sau complice. I. este subiect al răspunderii penale şi al pedepsei din momentul stabilirii şi aplicării acesteia pînă în momentul în care pedeapsa a fost executată sau considerată ca executată. I. primar, este numit astfel i. care nu a mai suferit în trecut o condamnare, care să-i atragă, potrivit legii, starea de recidivă. Atît la stabilirea şi aplicarea pedepsei, cît şi la executarea acesteia se are în vedere situaţia de i. p. I. de ocazie, i. care a săvirşit ocazional o infracţiune. I. de obicei, 1. care a căpătat o deprindere periculoasă de a săvîrşi infracţiuni de acelaşi tip (de exemplu, numai furturi) sau de tipuri asemănătoare (de exemplu, numai furturi şi tîlhării), necesitînd un tratament penal corespunzător acestei situaţii. I. recidivist, 1. care se află în stare de recidivă, operînd o cauză de agravare a pedepsei. De situaţia de recidivist a i. se ţine seama şi în timpul executării pedepsei, cînd este supus unui regim de detenţie şi educaţie special. I.r. sînt exceptaţi, de obicei, de la beneficiul unor măsuri de clemenţă, cînd legea dispune astfel. Sub raportul vîrstei se face distincţie între i. major şi i. minor, i. între 16 şi 18 ani sau chiar între 14 şi 16 ani, dacă s-a constatat că a acţionat cu discernămint în săvîrşirea unei fapte prevăzute de legea penală. I. minori beneficiază de un sistem de măsuri educative anume prevăzut de lege, iar urmărirea penală şi judecarea lor se face potrivit unei proceduri speciale. Săvîrşirea infracţiunii de către un major împreună cu un minor constituie o circumstanţă agravantă pentru cel dintîi (art. 75, alin. 1, C.p.p.).
