Infirmare
| Comentarii |
|
infirmare - neconfirmarea unui act sau a unei măsuri procesuale efectuate cu încălcarea dispoziţiilor legale. în faza de urmărire penală infirmarea reprezintă o formă de manifestare a poziţiei procesuale dominante pe care o ocupă procurorul, în baza căreia are dreptul şi obligaţia de a infirma motivat actele sau măsurile procesuale ale organului de urmărire penală atunci când constată ilegalitatea acestora (art. 220 C. proc. pen.).
infirmare, desfiinţarea unui act sau a unei măsuri procesuale efectuată cu încălcarea dispoziţiilor legale, în procesul penal procurorul are dreptul şi obligaţia de a infirma motivat actele sau măsurile procesuale ale organului de urmărire penală, atunci cind constată ilegalitatea lor (art. 220, C.p.p.). Procurorul îşi poate infirma şi propriile sale acte emise anterior (aşa, de pildă, dacă ulterior se constată că nu a existat sau că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia propunerea de a nu se începe urmărirea penală şi care fusese deja confirmată de procuror, prin rezoluţie, acelaşi procuror va infirma rezoluţia sa şi va restitui aictele organului de cercetare penală, dispunînd începerea urmăririi (art. 228, alin. 7, C.p.p.). Procurorii aflaţi la nivele ierarhic superioare pot infirma actele procesuale ale procurorilor aflaţi în subordine (astfel, rechizitoriul dat de procurorul de la o unitate de procuratură ierarhic inferioară celei corespunzătoare instanţei competente să judece cauza în fond este supus confirmării — şi deci, implicit şi infirmării — procurorului de la unitatea de procuratură corespunzătoare acestei instanţe, art. 264, alin. 2, C.p.p.).
