Inventariere obligatorie
| Comentarii |
|
inventariere obligatorie, operaţiune prin care, la anumite intervale de timp, se constată existenţa faptică a tuturor bunurilor mobile şi imobile, se stabileşte valoarea acestora şi se verifică conformitatea elementelor de activ şi pasiv cu înregistrările scriptice din contabilitate. Obligaţia de inventariere generală incumbă persoanelor care au obligaţia să organizeze şi să conducă contabilitatea proprie, sau, după caz, contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activităţii, respectiv: a) societăţile comerciale, societăţile/companiile naţionale, regiile autonome, institutele naţionale de cercetare-dezvoltare, societăţile cooperatiste şi celelalte persoane juridice care au obligaţia să conducă contabilitatea proprie;
b) instituţiile publice, asociaţiile şi celelalte persoane juridice cu şi fără scop patrimonial, precum şi persoanele fizice care desfăşoară activităţi producătoare de venituri; subunităţile fără personalitate juridică, cu sediul în străinătate, care aparţin persoanelor menţionate la lit. a) şi b), cu sediul sau domiciliul în România, precum şi subunităţile fără personalitate juridică din România care aparţin unor persoane juridice cu sediul sau domiciliul în străinătate. Inventarierea trebuie efectuată la începutul activităţii, cel puţin o dată pe an pe parcursul funcţionării, în cazul fuziunii, în situaţia încetării activităţii, precum şi în orice alte situaţii prevăzute prin legi speciale (art. 1 şi 7 din Legea nr. 82/1991). v. insolvenţă, debitor în procedura insolvenţei.
