Joncţiunea posesiei
| Comentarii |
|
joncţiunea posesiei, operaţiune juridică, ce constă în adăugarea la durata posesiei actuale a posesorului, a timpului cât lucrul a fost posedat de autorul său. Prin efectul joncţiunii posesiei, cel de-al doilea posesor profită de timpul cât a durat posesia autorului său, spre a uzucapa bunul. Joncţiunea posesiei este întotdeauna posibilă, dar are caracter facultativ, în sensul că posesorul actual poate opta între a continua posesia începută de autorul său şi a începe o nouă posesie în persoana sa. în cazul în care posesorul actual se prevalează de posesia autorului său, are obligaţia să continue cu toate calităţile ori viciile acesteia; el nu poate schimba în avantajul său natura posesiei anterioare. Joncţiunea este posibilă numai în următoarele condiţii: să fie vorba de o posesie adevărată, căci simpla detenţie nu poate fi unită cu o posesie; cel ce invocă unirea posesiilor să fie succesor în drepturi al autorului, fiindcă uzucapatorul unei posesii nu-şi poate uni propria lui posesie cu aceea a persoanei pe care a înlăturat-o de la succesiune.
joncțiunea posesiilor în Noul Cod Civil,
Conform art. 933 NCC: „(1) Fiecare posesor este considerat că începe în persoana sa o nouă posesie, indiferent dacă bunul a fost transmis cu titlu universal sau particular.
(2 ) Cu toate acestea, pentru a invoca uzucapiunea, posesorul actual poate să unească propria posesie cu aceea a autorului său".
Deci, potrivit noului Cod civil, pentru a invoca uzucapiunea, posesorul posterior are facultatea de a uni posesia sa cu cea a autorului său, prin autor înțelegându-se, în principiu, persoana care, la fel ca acela care invocă uzucapiunea, nu este titulară a dreptului real.
Condițiile necesare pentru invocarea joncțiunii posesiilor sunt:
a) între posesorul anterior și posesorul posterior să existe un raport juridic care creează legătura de la autor la succesor. La întrebarea dacă raportul juridic trebuie să se oglindească într-un act translativ al dreptului valabil din punctul de vedere al formei sale sau este suficient să se demonstreze că ultimul posesor este succesorul cu titlu particular al antecesorului său, în temeiul unui negotium, respectiv al unui schimb de drepturi și obligații, apreciem, așa cum am mai arătat, că trebuie făcută distincție între tipurile de uzucapiune. În cazul uzucapiunii extratabulare, care nu prevede vreo condiție referitoare la titlul intrării în posesie, o limitare a mijloacelor de transmitere a posesiei la sfera celor care respectă cerințele de formă pentru transmiterea dreptului însuși a cărui expresie este posesia apare ca excesivă față de formularea legală care permite o interpretare mai largă. De altfel, o astfel de limitare ar fi echivalentă cu imposibilitatea invocării joncțiunii posesiilor în cazul uzucapiunii extratabulare, cu excepția cazului moștenirii legale.
În cazul uzucapiunii tabulare, întrucât alături de îndeplinirea condiției posesiei utile trebuie îndeplinită și condiția înscrierii dreptului în cartea funciară, fiecare posesor începând o posesie nouă, pentru a se invoca joncțiunea posesiilor, transmiterea trebuie să aibă loc fie pe baza moștenirii legale, fie pe baza unui act juridic (bilateral sau unilateral, încheiat între vii sau pentru cauză de moarte), înscris, la rândul său, în cartea funciară.
În temeiul art. 933 NCC, succesorul universal și cel cu titlu universal sunt puși în aceeași postură cu succesorul cu titlu particular, în sensul de a începe o nouă posesie, iar nu de a continua posesia autorului. Prin urmare, și în ceea ce îi privește pe aceștia are loc, în cazul invocării joncțiunii posesiilor, o dublă verificare nu numai a cerințelor referitoare la justul titlu, ci și a celor referitoare la buna-credință. Astfel, pentru a invoca uzucapiunea tabulară cu joncțiunea posesiilor, succesorul universal sau cu titlu universal trebuie, la rândul său, să fie de bună-credință la intrarea sa în posesie, cerință pe care nu ar fi trebuit să o întrunească dacă ar fi continuat posesia autorului.
Joncțiunea este însă exclusă când nu există un raport juridic, o transmisiune între posesori, ci succedarea posesiilor are loc numai în fapt. Deci, joncțiunea este exclusă în cazul uzurpatorului, ca și în cazul în care posesorul preia bunul în urma exercitării unei acțiuni în revendicare împotriva posesorului anterior (deoarece nu poate fi având-ul cauză al posesorului pe care l-a evins);
b) posesiile succesive să fi avut același obiect, respectiv bun supus posesiei, inclusiv sub aspectul întinderii, din punct de vedere material, a posesiei;
c) posesiile succesive să fi fost utile fiecare în parte. Dacă autorul a fost doar un detentor precar, chiar dacă ar exista un raport juridic între posesor și autorul său, joncțiunea nu este posibilă. Faptul că nu numai succesorul cu titlu particular, ci și cel cu titlu universal este considerat a începe în persoana sa o nouă posesie, fără însă ca succesorul cu titlu universal să mai poată interverti detenția autorului său în posesie utilă numai prin buna-credință care caracterizează posesia sa, presupune că numai în situația în care autorul său a fost posesor în sensul legii, succesorul universal sau cu titlu universal se va bucura de efectul util al posesiei sale, altminteri fiind ținut de continuitatea caracterului precar al posesiei autorului;
d) între prima posesie și cea de-a doua să existe o continuitate;
e) posesiile succesive să fie asupra aceluiași drept sau, cel puțin, a doua să fie de o calitate care să fie cuprinsă în noțiunea primei posesii, cum este cazul posesiei titularului unui dezmembrământ al dreptului de proprietate, care succede posesiei proprietarului exclusiv.
Chiar dacă autorul său a fost de rea-credință, succesorul de bu-nă-credință poate invoca uzucapiunea tabulară folosindu-se numai de posesia proprie și de înscrierea titlului autorului în cartea funciară sau ar putea invoca uzucapiunea extratabulară, cu joncțiunea posesiilor, dacă este îndeplinită și condiția decesului proprietarului anterior înscris în cartea funciară.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Joncţiunea posesiei
